Povestea celui mai împătimit iubitor de cai din Bacău

A cărat tone de bălegar cu lopata, fără să-i fie cîtuși de puțin jenă. Și-a petrecut și continuă să-și petreacă ore bune în grajd, dînd hrană, curățînd și îngrijind caii. Toate acestea, deși este director de bancă. Adică un om pe care, teoretic, nu ți l-ai putea imagina decît în mașini luxoase, mereu îmbrăcat la costum și cravată. Nimic, însă, nu l-a determinat să stea departe de animalele sale preferate. De altfel, nu-și poate concepe viața fără aceste patrupede despre care se spune că „au puterea de a-l umaniza pe om”, după cum le-a definit actorul Florin Blănărescu, un alt mare iubitor de animale. Ce înseamnă calul pentru Silviu Erhan?! E greu de spus. „Calul a reprezentat întotdeauna un ajutor în gospodărie, a fost primul ajutor în războaie, unul din stîlpii ființei noastre de români, aș putea afirma, cu riscul de a cădea în patetism”, i-a definit Silviu Erhan.

Silviu Erhan este un nume care nu spune nimic celor mai mulți dintre noi. Retras și distins, el este, totuși, membru al Biroului Federal din Federația Ecvestră Română și președintele Clubului de Călărie „Rarăul” din Bacău. Este unul dintre cei mai împătimiți iubitori de cai pe care îi găsești în această parte a țării. „Cresc cai în vederea pregătirii pentru concursurile hipice de obstacole și dresaj”, s-a prezentat el, în cîteva cuvinte.
A crescut și a trăit o bună parte din viață printre cai. „Mi-au plăcut caii de mic copil. Provin dintr-o zonă de munte, iar la casa părintescă tatăl meu a avut cîțiva cai de tracțiune. Legăturile cu aceste patrupede minunate au continut pe durata liceului și a facultății din București. Deși părinții și-au dorit să stau departe de grajduri și animale, n-a fost să fie așa. Stăteam în gazdă chiar lîngă baza sportivă Steaua. între 1978 – 1986, am practicat acest sport organizat la Clubul Sportiv Steaua. Adică, de la vîrsta de 15 ani pînă la 23 de ani. Atunci am avut ocazia să particip la concursuri interne și internaționale de hipism”, ne-a spus Silviu Erhan.

Clubul „Avicola”, locul băcăuanilor iubitori de cai

După absolvirea facultății, Silviu Erhan n-a primit repartiție la Piatra Neamț, așa cum își dorise Virgil Bărbuceanu, antrenorul său ieșit la pensie și mutat sub poalele Petricicăi, unde a înființat o echipă de călărie, ci la Bacău. însă avînd o pasiune nedisimulată față de superbele patrupede, nu s-a lăsat și a pus bazele unui club de hipism aici, alături de alți inimoși iubitori de cai. „în 1988, a fost înființată Asociația Sportivă «Avicola» Bacău, de către Petre Plăcintă, Florin Blănărescu, Alexandru Săutea, și eu, ca sportiv. Am adus cai de la herghelia de la Jegălia (Călărăși) și Cislău (Buzău), și au venit încă trei călăreți: Dan Neamțu, Mihai Silivestru și Sandu Cojocaru, de la Iași”, ne-a mai spus Silviu Erhan.

Un pur sînge englez, la 1.800 de mărci

După 1990, Clubul „Avicola” avea să scoată capul în lume și să participe cu succes la competiții interne și internaționale de hipism. „în 1992, am plecat de la acest club în Germania, unde am lucrat ca preparator de cai. Am revenit în țară după doi ani, cînd mi-am cumpărat și primul cal, Bianca, un pur sînge englez, pe care am dat 1.800 de mărci”, și-a amintit Silviu Erhan. Era o sumă bunicică, dacă stai să te gîndești că o mașină bună costa în jur de 4.000 de mărci. N-a durat mult timp și, în 1996, cînd a fost desființat clubul Avicola, Silviu a mai cumpărat doi cai, pe Talaz și pe Gascone, de 12 ani, reluînd activitatea sportivă.
Caii cumpărați i-au purtat noroc. Silviu nu a rezistat prea mult în afara competițiilor sportive, de care n-a avut parte în Germania. „în anul 1997, am reușit să cîștig «Cupa României» cu Gascone, avînd și oportunitatea de a participa la două etape zonale de Cupă Mondială «Volvo». Au fost, probabil, cele mai importante momente din viața mea”, a afirmat marele iubitor de cai. De altfel, cu o modestie ireproșabilă, Silviu Erhan nu ezită să afirme că „nu am fost niciodată un călăreț de top. Am stat aproape de cai pentru că i-am iubit, dar n-am fost niciodată un profesionist”.

Clubul „Rarărul”, singurul club de călărie din Bacău

După participările la competiții naționale și internaționale, trecînd anii, Silviu și-a îndreptat atenție către o altă latură a hipismului. „Am dezvoltat activitatea de reproducție și, din cei doi cai, am obținut mai multe patrupede, dintre care o parte îi am și astăzi, iar pe alții i-am vîndut sau i-am oferit unor colegi”, a afirmat președintele Clubului „Rarăul”.
însă acestă activitate nu a fost una încununată în permanență cu reușite. „Au fost ani cînd am avut și 18 cai. Dar s-a întîmplat, nu o dată, ca unii să moară la fătare, alții să moară la un an sau doi, ori din cauza cine știe căror boli”, ne-a povestit el. Deseori, el a fost nevoit să apeleze la injecția letală pentru a curma suferința patrupedelor bolnave. „Ți-e milă cînd moare un cal, dar se întîmplă să nu ai alte opținiuni”, a precizat Silviu.
Avînd un patrimoniu de nouă cai de rasă, el a înființat, în anul 2004, Clubul de Călărie „Rarăul” din Bacău, care este membru al Federației Române de Călărie. „Am vrut să-i dau un nume frumos, românesc, legat și de locurile natale”, ne-a explicat el alegerea numelui. Din acest club, despre care, din păcate, se știu puține lucruri, au făcut parte tineri talentați remarcați la competițiile naționale de hipism. „I-aș aminti pe Andrei Oasenegre și pe Ștefan Cristea”, a zis Silviu Erhan.

La grajduri, de două ori pe zi

Acum, nu trece o zi fără a face cel puțin două vizite la grajduri. „âi furajez de două ori pe zi, dimineața și seara, le pregătesc un tain de grăunțe, plus apă, așternut curat și verificarea adăpostului”, ne-a explicat el. Se dedică trup și suflet acestor minunate creaturi, care îi simt prezența de fiecare dată cînd se apropie de grajd. Le alintă, le oferă recompense și regretă că nu are timp mai mult să stea alături de ele. „Nu am suficient timp ca să îi pregătesc, pentru că sînt cai sportivi. Am să-i mai dau, pentru că e păcat. Și eu, și ei, pierdem timpul”, a zis Silviu Erhan.
Niciodată, însă, nu s-a gîndit să renunțe definitiv la îngrijirea cailor. Nici nu concepe viața fără ei. „Cîteodată te mai saturi, dar momentele plăcute compensează toate greutățile. Cînd ieși cu un cal și urci un deal, cobori o vale sau alergi de-a lungul unei ape ori participi la un concurs, acestea sînt cele mai frumoase momente”, consideră Silviu Erhan.
Deși hipismul este un sport trecut deocamdată pe linie moartă, președintele Clubului „Rarăul” nu disperă. Este convins că străbatem o perioadă de tranziție, care se va încheia, mai ales că multe cluburi de călărie au început să-și facă loc în țară. „Există orașe cu trei-patru sau chiar mai multe cluburi de călărie. E drept, hipismul este un sport care cere ori să ai mulți bani, ori să ai mult atașament, cum zic eu că am. Iar în 10-15 ani, sper că lucrurile se vor schimba”, a încheiat Silviu Erhan. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!