Un oraș într-un picior

Ovidiu PAULIUC

Acum vreo șase ani, am fost aspru criticat că am publicat lista tuturor imobilelor din județ care au suferit avarii, mai grave sau mai ușoare, în urma cutremurelor din ultimii 29 de ani, începînd cu cel din ’77. Blocuri care au avut așa-zisul noroc de a fi expertizate și care au fost încadrate în trei clase de risc seismic, de la bulina roșie la cea „roz”. Mi s-a reproșat că am căutat senzaționalul și că nu m-am gîndit că bag spaima în oameni. Cu alte cuvinte, acele liste, care există și acum prin vreun sertar de la Inspectoratul pentru Siguranța în Construcții, ar fi trebuit să rămînă acolo, prăfuite și cu parafa de documente secrete. Evident, expertizele respective, care au costat bani buni din fondurile publice, au fost făcute în ideea ca blocurile, măcar cele din prima categorie de risc, să fie consolidate. Expertizele au fost făcute în anii 1991-1992, dar de atunci nu s-a clintit nimic. Oricîte schimbări au fost prin administrațiile locale sau centrale, s-au găsit mereu specialiști unii mai deștepți decît alții, cu idei care de care mai bune, atît de bune că nu a fost pusă în practică nici una. Mai nou, aflăm că vina cade pe locatari, care vor fi aspru amendați fiindcă locuiesc în imobile șubrezite de seisme.

Ne tot ferim să vorbim despre dezastru, dar adevărul este că centrul Bacăului este putred. Au și locatarii partea lor de vină, pentru că s-au opus de cîteva ori ideii de a-i lăsa pe constructori să le calce pe covoarele persane. însă consolidarea rămîne tot la mîna autorităților. Și este foarte probabil că nu vor mai apuca să facă nimic, fiindcă specialiștii în fizica pămîntului ne tot amenință că a cam venit scadența, și că un seism precum cel din ’77 este pe drum. Oricum, cert este că avem planuri peste planuri despre cum să acționăm cînd vine infernul. însă dacă ne gîndim că, de obicei, orice ne prinde nepregătiți, așa cum este zăpada sau ploaia, este aproape sigur că nici măcar planurile acelea vestite nu vor mai apuca să fie scoase de prin mape.
Bacăul a scăpat pînă acum, dar oricît am urî subiectul, trebuie să ne gîndim că ne așteaptă, inevitabil, zile foarte grele. Evident, vorbim de cei care scapă. Iar specialiștii au făcut deja scenarii extrem de sumbre, care spun că nu se moare numai de cărămidă, dar și pentru că sistemul de sănătate ar fi depășit în cazul unei crize majore, sau că nu avem utilaje suficiente și eficiente.

O problemă mare a Bacăului, în cazul unui cutremur de 7-8 grade pe scara Richter, nu sînt doar blocurile într-un picior, dar și infrastructura putredă, adică rețele de apă și de gaze vechi, a căror avariere ar paraliza tot orașul. în plus, apa este adversarul oricărei fundații, mai ales la clădirile înalte. Undele sismice sînt însoțite de sunete de diverse frecvențe, care pot rupe betonul umed în felii, ca brînza topită, așa că un subsol inundat poate fi fatal pentru bloc. De asemenea, vecinătatea combinatului chimic nu e tocmai fericită, fiindcă este o sursă de poluare și pe timp de „pace”, darămite în cazul unei avarii serioase. Și tot specialiștii mai spun că în asemenea situații pînă și făina este periculoasă, fiindcă atunci cînd pulberea se află în suspensie, într-o anumită concentrație, devine explozivă. Nu în ultimul rînd, să spunem că stăm prost și la categoria adăposturi temporare.
Toate acestea nu sînt scenarii catastrofice. Sînt lucruri de care ne temem să discutăm, dar care sînt absolut reale. Statul și locatarii par să fie pe baricade diferite cînd e vorba de consolidat clădirile. S-au acordat facilități, există legi, dar degeaba. Și asta fiindcă tot legea spune că dacă un singur proprietar nu este de acord cu consolidarea, atunci ea nu se poate face. Iar la Bacău, cei care s-au opus au fost mai mulți. , devine explozivă. Nu în ultimul rînd, să spunem c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!