Conspirația greșiților

Deprimat sînt Doamne, deprimat!

Ovidiu TUDORAN

Săptămîna trecută n-am prestat pe altarul literaturii. Telefoanele m-au hărțuit: Ce faci, dom’le? Ești deprimat? Nu, drăgălașilor, nu sînt deprimat! Ba chiar chiar mi-am propus ca, orice s-ar întîmpla, 2006 să fie anul meu antidepresiv. Dar mi-e lehamite și sunt furios. De ce? Pentru că, de curînd, am asistat la un adevărat recital de măiestrie teatrală, pe scena friguroasei și impersonalei Case de Cultură a Bacăului. Protagoniști – titani ai scenei românești: Carmen Stănescu, Radu Beligan, Marin Moraru. Pot înțelege că Bacăul este atît de sărac, încît nu poate acorda două ore de căldură acestor maeștri inegalabili. Dar nu pot înțelege nesimțirea municipalității, care nu a catadicsit să le ofere măcar un coș cu flori pentru final. Chiar și un calcul meschin de politicianist arată că dă bine atunci cînd un reprezentant al primăriei face frumos într-o sală plină ochi de concitadini în paltoane. N-a fost să fie la Bacău și nu degeaba orașul este renumit în țară ca pol al mitocăniei. Personal, cînd călătoresc cu trenul sau ma aflu în alt oraș, evit să mărturisesc că sînt băcăuan. Nu vi s-a întîmplat niciodată? Fiți sinceri!
L-am văzut de curînd susținîndu-și proiectele la postul național de televiziune pe Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, unul dintre puținii politicienii greșiți, pe care îl cunosc și îl stimez. De ce greșit? Pentru că are educația unui boier de viță veche (ceea ce și este) și pentru că roșește. Domnule Ministru, să nu scăpați niscaiva fonduri Bacăului! Aici, oficialii nu mai roșesc, iar artiștii sînt puși la congelat. Iaca de-asta sînt furios.
Acum, iaca de ce nu sînt deprimat, deși penultima zi de luni din ianuarie 2006 a fost declarată științific drept cea mai deprimantă zi din an, după studiile complexe ale Universității din Cardiff. Sînt de acord atît cu motivația privind ziua de luni, cît și cu perioada aleasă. Cred sincer că mașinile fabricate lunea ar trebui să fie cu 30% mai ieftine, ca și onorariile la doctor, avocat, psihoterapeut etc. Singurele tarife care s-ar justifica ar fi cele pentru serviciile sexuale,
profesioniste sau conjugale, la fel de forțate într-o anostă zi de luni. Sînt de acord și cu motivația că în ianuarie lunea e cel mai rău, pentru că, pe lîngă week-end, au trecut și sărbătorile, pînă la
concediu și se lungesc urechile, facturile sînt mai multe și mai grase, taxele mai mari, veniturile mai subiri, iar motivele de bucurie sînt tot mai anemice, pe o vreme mohorîtă și friguroasă. Chiar și programarea așa-zis echitabilă de la începutul anului este de o ipocrizie lamentabilă, ținînd seama de efectul devastator pe care îl are asupra individului anunțul că viitoarea vacanță va fi abia în septembrie, de exemplu.
Nu uitați că românii sînt cei mai săraci, frustrați și stresați dintre cetățenii Europei, conform statisticilor. Au cea mai mare dorință de emigrare dintre est-europenii care au aderat s-au vor adera la UE. Sînt cei mai oprimați la serviciu, au cele mai multe necazuri în familie, își pierd prietenii din cauza muncii excesive, sînt prea obosiți pentru a fi mulțumiți de casă, nevastă și copii, majoritatea ajungînd să considere chiar și relațiile extraconjugale un lux prea
epuizant. La noi nu funcționează încă principiul lui Ambrose Bierce, conform căruia „omul, după ce se realizează se plictisește”, pentru că în România nimeni nu reușește să se realizeze cu adevărat, oricîte conturi, case, mașini, neveste, amante și funcții ar avea. S-ar potrivi mai degrabă cugetarea lui Graham Greene: „arată-mi un om fericit și-ți voi dovedi că fericirea lui constă numai în îngîmfare, egoism și răutate sau într-o totală ignoranță”.
În Olanda, cele trei elemente esențiale pentru o viață fericită sînt timpul liber, prietenii și capacitatea de a fi de folos altora. Pare extraterestru? Este dintr-un studiu al Comisiei Europene ce mi-a amintit de alt text din anuarul Institutului de Studii Avansate din Berlin, publicat la trecerea în noul mileniu și comentat la acel moment de Andrei Pleșu. Conform cercetărilor unei ecuadoriene, daca toată populația globului s-ar condensa într-un sat de o sută de locuitori, păstrînd riguros proporțiile, am avea: 57 asiatici, 21 europeni, 14 americani, 8 africani, 52 femei, 48 bărbați, 70 necreștini, 30 de creștini, 89 heterosexuali, 11 homosexuali, iar 6 dintre cei 100 de locuitori ar deține aproape 60% din averea satului și toți 6 ar fi americani. Și de aici urmează vechea poveste autohtonă privind capra vecinului, ce nu ne permite să fim cu adevărat deprimați.
De ce? Iată continuarea studiului: 80 dintre locuitorii satului ar locui în condiții insalubre, 50 ar fi subnutriți, 30 ar fi analfabeți, în fiecare zi ar muri unul, la doi nou-născuți. Unul singur ar avea titlu academic, iar un altul ar avea un computer. Așadar, dacă te trezești dimineață ești mai fericit decît un milion de oameni ce nu vor mai apuca săptămîna viitoare. Dacă nu ești în război sau într-o închisoare, dacă nu știi ce înseamnă tortura și foamea, ești mai fericit decît 500 de milioane de oameni. Dacă mergi la biserică fără să fii amenințat sau ucis ești mai norocos decît trei miliarde dintre semenii tăi. Dacă ești îmbrăcat decent, ai un acoperiș deasupra capului, un pat și mîncare în frigider, ești mai bogat decît 75% dintre locuitorii planetei. Dacă ai un cont în bancă și bani în buzunar aparții unei minorități de 8%, iar dacă mai și citești acest text ai șansa de a nu fi printre cei două miliarde de neștiutori de carte.
Dacă trăiești numai în România e posibil să nu-ți dai seama că e ceva în neregulă în lumea înconjurătoare. Vei lua culoarea cenușie a mediului și vei evolua în gri-pal la fel ca el. Odată ce ai renunțat la integritate, restul e simplu și comod. Totuși, ascultă povața unuia care are acasă trei pisici în schemă – există regula murphyană a frustrării feline: „atunci cînd pisica ți-a adormit torcînd în poală și pare pe deplin fericită, vei simți nevoia imperioasă de a merge la
toaletă”.e forțate într-o anostă zi de luni. Sînt de acord și cu motivația că în ianuarie lunea e cel mai rău, pentru c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!