Betoanele și termopanele, ridicate la rang de artă

Bacău, cimitirul istoriei
• „este foarte grav că edificii vechi, extrem de valoroase din punct de vedere arhitectonic, care poartă și istoria localității, sînt pe cale de dispariție”, afirmă poetul Sergiu Adam, în timp ce pictorul Ilie Boca avertizează că „o să rămînem cu nimic” n oamenii de cultură spun că este grav că autoritățile n-au înțeles că e absolut necesar să conservăm puținele urme ale trecutului, dacă vrem să intrăm în Europa

Aproape tot ceea ce înseamnă istorie a Bacăului este pe cale de dispariție. Zilele trecute, dinamita a spulberat Moara „Calmanovici și fiii”, de pe strada Nicu Enea 14. Lucrul s-a făcut „ca la carte”, cu acte în regulă. Clădirea, unică prin arhitectură, care oferea o imagine asupra orașului vechi, a devenit poveste. în urmă cu cîțiva ani a fost distrusă și prima școală din Bacău, „Școala de băieți No. 1”, situată lîngă clădirea Teatrului de Animație. S-au zbătut unii, prea mici și prea neînsemnați, fără funcții, ca ea să rămînă totuși în picioare, așa cum s-a întîmplat cu clădirea Teatrului de Animație. Dar n-au reușit, iar prima școală a devenit, și ea, istorie.
Nu cu mult timp în urmă, casa în care a trăit dramaturgul Ion Luca a fost refăcută, de un particular care o cumpărase de la urmașii dramaturgului. Deși devenită o casă privată, proprietarul a dat asigurări, la momentul achiziției, adică în urmă cu vreo doi ani, că va monta placa ce menționa că acolo a trăit Ion Luca. Cînd va termina renovarea. Dar nu a făcut nimic. A promis, și atît. Cu alte cuvinte, s-a pierdut și casa lui Ion Luca.
Despre situația jalnică a Casei „Vasile Alecsandri”, ce datează de la sfîrșitul secolului XVIII, „Ziarul de Bacău” tocmai a tras un semnal de alarmă în ediția sa trecută. E, la fel, o locuință privată. Ce va face proprietarul cu ea, rămîne de văzut. A început cu un depozit, într-o anexă, care deja a schimonosit fața vechii clădiri. în tîrg se zvonește că acolo ar urma să se facă chiar o hală de producție, însă reprezentantul proprietarului infirmă categoric ideea. Cert este că autoritățile nu fac nimic pentru salvarea acestei clădiri: nici administrația locală, nici reprezentanții instituțiilor de cultură. Iar în atare situație, este foarte probabil ca și această ultimă rămășiță a Bacăului de altădată să se piardă.
Primăria veche, fosta Bibliotecă Județeană „C. Sturdza”, ce datează tot din veacul al XVIII, se deteriorează văzînd cu ochii, tot în centrul orașului. Autoritățile susțin că lucrările de renovare și restaurare vor începe abia în 2007. Atunci cînd, probabil, va fi mult prea tîrziu.
Din Bacău, s-au dus pe apa Sîmbetei și biserica armenească, și casa prințului Lecca, și casa lui Lucrețiu Pătrășcanu, și multe altele. Ce-i drept, unele au fost demolate înainte de 1990, dar altele au continuat să ia calea prafului și țărînii și după acest an.
Paradoxal, cele mai vechi și bine păstrate mărturii ale istoriei pe aceste meleaguri au rămas ruinele lăcașurilor de cult. Diferența dintre fundația vechii biserici din secolul al XV-lea și casele păstrate din secolul al XIX-lea este mare, semn clar că istoria a conservat trecutul după bunul ei plac. Păstrate sau nu conform legislației, monumentele de patrimoniu ar trebui să constituie cea mai eficientă metodă a urbei de pe malurile Bistriței de a ieși în Europa. într-o lume dominată de stereotipiile construcțiilor din beton, oțel și termopan, bisericile și casele vechi rămîn singurul semn al identității noastre. Dar, în Bacău, lucrurile par a lua un curs cel puțin ciudat. „S-a dărîmat mult. O să rămînem cu nimic. Nu o să mai avem nici un document de existență din anumite perioade ale istoriei. Cînd o să întrebe cineva, mai tîrziu, cum s-a trăit aici în secolele XIX-XX, nu o să le putem spune nimic. Clădirile vechi dispar cu repeziciune și nu mai rămîne nimic în urma lor”, a afirmat pictorul Ilie Boca. Gravitatea situației este recunoscută îndeosebi de oamenii de cultură legați sufletește de aceste meleaguri. „Este foarte grav că în Bacău, ca de altfel și în alte orașe ale țării, case vechi, extrem de valoroase din punct de vedere arhitectonic, care poartă și istoria localităților respective, sînt pe cale de dispariție. Sper din tot sufletul ca cei care conduc destinele orașului să le păstreze măcar pe cele care au mai rămas, dacă nu să reconstruiască altele. Așa cum ar fi casa „Alecsandri”, care există în conștiința băcăuanilor, și s-a promis de-a lungul anilor că va fi refăcută, dar nu s-a întîmplat nimic”, a afirmat și poetul Sergiu Adam. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!