Tîrgul uitat de orășenii europeni

Claudiu BOANGIU

La început a fost doar un tîrg. în juru-i s-au rostuit hanuri, mai apoi și case. A crescut, încetul cu încetul. Pe lîngă români – moldoveni zdraveni – s-au stabilit aici evrei, armeni și alte nații. A prosperat și a ajuns și el mare. Poveștile celor mulți s-au împletit și au plămădit-o pe a lui. Doar că învățații care au nemurit în hrisoave întîmplările cele multe le-au spus istorie. Istoria lui, a Tîrgului Bacăului. S-a dovedit a fi vad bun pentru cei ce vroiau să prospere. A continuat să crească. între hotarele lui au văzut lumina zilei sau și-au făcut veacul nume cu rezonanță ale culturii române. Tot aici s-au ridicat clădiri specifice unui dulce tîrg moldovenesc ai cărui locuitori au prins a avea pretenții de orășeni. Așa s-au înmulțit bisericile, au apărut o primărie, un teatru, o „foaie” locală, o moară, case cu ștaif, o „stradă mare” pe care să se facă promenada… Ba chiar și un Palat Administrativ, de unde se rostuiau toate cele ce mișcau în regiune. Bacăul a ajuns mare, mare de tot. Istoria lui a început să se precipite. S-au construit, dintr-o dată, pe la sfîrșit de secol XX, o mulțime de cartiere și de edificii moderne. Din tîrgul de altă dată, municipiul Bacău nu a păstrat mai nimic. Iar din ce a mai rămas, cei ce au ajuns să îl conducă în ultimii ani au avut grijă doar să distrugă. Municipiul e mare, înfloritor și plin de betoane. Patina cu care l-a ajutat vremea, dar și cei care i-au dus numele în lume, a fost cu nepăsare răzuită, iar fața i-a fost spoită cu var proaspăt, lavabil și fistichiu. (Aici nu pot să nu-mi amintesc de acel șef de la „spații verzi” care, acum cîțiva ani, a vopsit sculpturile din lemn din Parcul Cancicov, în maro. Buțurcă îl chema, parcă.)

Ion Luca. Nicu Enea. George Bacovia. Vasile Alecsandri. George Enescu. Și alții, care îmi scapă acum. Nume sonore ale culturii românești. Acum au devenit denumiri de străzi, într-un oraș cu oameni care se mîndresc cu amintirea iluminaților care și-au petrecut ani din viață aici. Atît de mare și tare-i mîndria, încît despre ei și Bacăul vechi mai poți afla doar citind pliante sau admirînd cărți poștale. Am mai scris despre betoanele care ne înconjoară. Și că nu am prea avut ce le arăta, reprezentativ pentru trecutul urbei, unor prieteni ardeleni curioși. Oamenii de cultură ai prezentului strigă că identitatea Bacăului este distrusă într-un ritm amețitor, comparativ cu cel în care a fost construită. Monumentele de patrimoniu ies, însă, de sub aripa legii, unul cîte unul, după cum dictează interesele „economiei de piață”. Mergi în Timișoara, Cluj, Sibiu, Brașov, Iași, Brăila, Constanța și cîte alte orașe cu pretenții de „vechi” și „reprezentative” și ai să constați că toate și-au conservat un petic de istorie. Chiar dacă au mai mulți locuitori și s-au întins mai mult decît tîrgul Bacăului. Pînă și în micuța și săraca Sulina au păstrat casa în care a locuit, o scurtă perioadă de timp, scriitorul Jean Bart, pseudonimul lui Eugeniu Botez, cel care ne-a dăruit romanul portului românesc – „Europolis”. Noi facem depozit în casa în care s-a născut Vasile Alecsandri și demolăm prima școală din Bacău. Dărîmăm clădiri reprezentative, dar scoase legal din patrimoniu, mai ridicăm o viluță șic, mai tăiem panglica unui „angrou”. Iar ocîrmuitorii urbei ne promit, unul după altul, cu zîmbet fals, plăci comemorative sau renovări spectaculoase. Amar gust, să uiți de unde ai plecat și care îți sînt înaintașii! Prezentul și viitorul își au rădăcinile adînc înfipte în trecut. O știu toate națiile europene din rîndul cărora am fost alungați. Bacău, oraș modern, european! Cineva a avut ideea de a-i atribui și o „zi de naștere”, culeasă din hrisoave măcinate de timp. Mai este nevoie de încă foarte puțin pentru a șterge cu totul urmele trecutului. în curînd, oricărui străin îi vei spune că trăiești într-o comunitate atestată în urmă cu cîteva secole îți va rîde în nas, rîcîind varul de pe pereții mall-ului.ut, încetul cu încetul. Pe lîngă români – moldoveni zdraveni – s-au stabilit aici evrei, armeni și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!