Dai un ban, da’ știi că-l dai

Ovidiu PAULIUC

în vreme ce unii dintre noi terminam schimbul doi, ori ne perpeleam la gîndul că luni o luăm de la capăt cu munca, sau ne puneam pe hîrtie datoriile casnice, un băcăuan era cocoțat pe lustră de bucurie. Și poate încă stă acolo, fiindcă nu îi vine să creadă că a cîștigat marele premiu la loterie. Cert este că băcăuanul a încasat într-o clipă peste un milion de euro, adică peste 40 de miliarde de lei. Evident, statul își ia tributul cuvenit, și așa milionul de euro se transformă în milion de dolari. Omul, bucuros totuși că din impozitul său se va mai ridica o vilă pe la vreo poală de pădure, rămîne cu un scrîșnet din dinți și treizeci și ceva de miliarde. Lei vechi, dar buni.
Dar ce ar putea fi atît de deosebit în legătură cu acest băcăuan, în afară de faptul că unora ne-a stîrnit invidia, iar altora regretul că, uite, exact acum nu am jucat, cînd simțeam că norocul e pe la Bacău? Păi e deosebit, fiindcă nu mulți se pot lăuda că au înmulțit o investiție de opt mii de ori, într-o clipă. De fapt, probabil că au mai făcut și alții atît amar de profit, dar ei nu se laudă, decît eventual în fața procurorilor de la DNA.

Ei, și în drum spre Hawaii, noi cu gîndul, el cu fapta, cîștigătorul a dat o tură pe la Loterie încă de luni dimineața, să i se confirme că a cîștigat. Așa, ca să îi meargă bine toată săptămîna, că se știe că dacă începi de luni să încasezi, îți merge bine pînă duminică. El nu știe despre care duminică va fi vorba, dar asta o vor stabili urmașii urmașilor săi, care ar putea și ei să mai prindă ceva din bănetul ăsta, dacă omul e chibzuit.
Și aici intervine necunoscutul. Cine o fi, de ce, cînd, unde? Omul nu vrea să apară în public, E un patron la vreo 40 de ani și a investit în biletul său 4,5 milioane de lei. într-un caz similar, cîștigătorul a fost căutat cu doamnele vrăjitoare, rugate să își întindă cărțile de tarot și să îl contureze pe cîștigător. Și le-a ieșit că respectivul – care fie vorba între noi, era un pensionar – ar fi destul de tînăr și că pleacă la drum, să treacă o apă. Anapoda și neconvingător. Și poate e mai bine că omul nu iese la lumină și nici măcar adevărata fiică a celebrei Omidée nu le prea nimerește cu gîcitul, fiindcă se aude că norocoșii Loteriei sînt vînați de cohorte de cuțitari, cerșetori sau umili slujitori ai te-miri-ce cauze nobile. De unde și apetitul subit al unora de a pleca exact pe partea opusă a globului, imediat ce au cîștigat sume grase.

Dar, apropo de soarta cîștigătorilor la Loterie, puțini dintre ei au stat pe roze, ceea ce însă îi dorim din plin băcăuanului nostru. Despre unul am auzit că s-a dat în stambă cu mașini și alte fițe, de a ajuns puțin și pe la zdub, altul a plecat prin Canada, altul fugărea cerșetorii cu furca de la poartă, altul a fost luat la ochi de Ogică, alții au fost prea mulți și s-au certat la împărțeală. Cel mai trist exemplu pare al minerului care anul trecut a cîștigat două miliarde de lei la „5/40” și care nici măcar nu s-a lăsat de cărbune, ceea ce poate 99% dintre ortaci ar fi făcut, dacă ar fi avut atîta bănet în buzunar. Drept recompensă, mina l-a răsplătit cu o explozie și un certificat de deces, în accidentul de la începutul acestui an, de la Anina. Și, uite așa, a existat și în România un miner miliardar, și a murit și acela. Și măcar dacă două miliarde ar mai fi însemnat mare lucru, dar nu sînt decît cîteva zeci de mii de euro, mărunțiș pentru trabucuri, după cum spunea, de curînd, Sorin Ovidiu Vîntu.
Ca să isprăvim, totuși, deasupra pămîntului, să ne gîndim că în vreo casă din Bacăul ăsta s-a spart țeava cu șampanie, fiindcă am văzut că la mine și la colegii mei nu mai curge. Partea proastă a lucrurilor este că, în conformitate cu principiul ciclicității, norocul la Loterie va mai trece pe la Bacău cînd vom afla cine l-a împușcat pe Kennedy. Așa că, să perseverăm!idiu Vîntu.
Ca să isprăvim, totuși, deasupra pămîntului, să ne gîndim că

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!