Lumea românească

Isteriile românilor

Vasile PRUTEANU

Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu fim asaltați de mahalagismele unor personaje politice, din lumea afacerilor, sporturilor sau din mass-media. Neîncetatul potop al prostiei omenești, nesfîrșitele scandaluri par ieșite din fundăturile glodoase ale celor mai abjecte periferii morale. Gîlcevitoare, promiscuie, obscene, guralive, cu o ostentație frivolă sau o trufie demodată, aceste personaje tragi-comice produc nu numai silă, ci și o amintire înfricoșată a întunericului din care abia am ieșit. Este îngrijorător faptul că aceștia pot provoca isterii de tot soiul, precum cea emanată de la domnul C.T. Popescu. Umorile sale resentimentare la adresa americanilor s-au soldat cu o demonstrație în fața Ambasadei SUA la București. Aceleași figuri troglodite – întîlnite la mormîntul ceaușeștilor – s-au perindat prin fața camerelor de luat vederi, dînd frisoane oricărui om de bun simț. Nu, americanii nu ne-au considerat niciodată sclavi sau inferiori, nu ne-au tratat cu superioritate. în țara lor și pretutindeni în lume, ei au același respect pentru om, fie el alb, negru, galben sau indian roșu, creștin, budist, mahomedan, brahman, confucianist sau ce-o fi el. Dacă au cerut ca militarii americani, care fac infracțiuni în alte state, să fie judecați în SUA, nu din dispreț pentru alte popoare au făcut-o, ci din neîncredere în justiția prea ușor coruptibilă a acestora. Cine a vrut a semnat acel tratat, cine nu, nu. Polițistul, detectivul și procurorul știu sigur – să zicem – că un cutare om a ucis. Pînă nu au probele necesare, indubitabile, nu pun mîna să-l aresteze. Ori, în România nu mai puțin de cinci senatori și deputați, polițiști, sau nevastă de senator pesedist au omorît, din culpă, unul, doi, trei și chiar cinci cetățeni autohtoni. Sînt bine mersi, în libertate, fără să fi stat măcar o zi în arest. Ce fel de Justiție e asta? Analizăm, în schimb, zîmbetul Monicăi Macovei și isterizăm antropoizii antiamericani, nu-i așa?
Din păcate, C.T. Popescu nu e singurul pe chipul căruia apar semnele unor temperamente secătuite de ostilitate. Presa este plină de astfel de indivizi. La rîndul lor, un Mircea Geoană, un Cristian Diaconescu (care trimit partidele adverse „în scorburile de unde au ieșit”) probează că, printr-un ciudat fenomen de atavism, seamănă cu activiștii comuniști, din rîndul cărora s-au extras democratic. Rămîi adesea indignat de aprecierile lor furibunde, făcute cu ranchiună și meschinărie, de dezgustătoarele lor discuții publice, banale și seci ca o zi de post. Dacă le-ar lipsi numai rafinamentul intelectual și politețea, încă n-ar fi mare necaz. Din nefericire, prestația lor frizează nerușinarea, vulgaritatea și atacul fascistoid, îmbinat cu sentimentalismul sovietizant al grijei pentru cei săraci. „Zîmbetul lui Băsescu nu poate fi utilizat la plata întreținerii”, zice Geoană, apucîndu-l subit grija pentru oropsiții soartei. El a uitat că în partidul său se numără îmbogățiții tranziției, baronii de doi lei, care tronează liniștiți prin forța banului și contagiunea prostiei. Aici să-i văd indignarea! Curăță-te, domnule, întîi de mizeriile tale și apoi oțărăște-te la alții!
Excesiva vanitate a cabotinilor de tip Vadim și Gigi Becali provoacă alte isterii populiste. Sînt lideri de carton pe care adesea îi găsești inferiori, ca educație, cizmarului din colț. Scandalurile televizate sînt plăcerile dragi ale acestor oameni găunoși, arătînd cît de jos au coborît unele posturi de televiziune. Asemenea personaje se vădesc a fi și mai anchilozate și mai secătuite de orice idei nobile și generoase. Banul și puterea îi îmbată mai ceva decît rachiul aprig de Câlnău.
Știm că nimeni pe lume nu este scutit de greșeli. în politică, mai ales, calci adesea printre capcane greu de evitat. Iureșul ideologic și spontaneitatea viscerală sînt contraproductive, dacă nu chiar profund dăunătoare. De aceea, îmi vine greu să accept perseverența cu care președintele țării își hărțuiește guvernul și premierul desemnat de el însuși. PSD-ul se bucură cînd șeful statului aplică Executivului lovituri lipsite de fair-play. PSD are motive atunci să clameze incompetența actualului guvern. O spune președintele doar! E lipsit de logică să ataci constant guvernul pe motivul grupurilor de interese, care în capitalism funcționează și aduc prosperitate statului. încurajarea capitalului autohton și a celor ce-l produc, a proprietății de orice fel sînt pîrghiile prin care statele democratice au ridicat nivelul de trai al populației la un nivel de invidiat. Ori, ieșirile anticapitaliste ale domnului Băsescu par a fi de sorginte populist-comunistă, isterizînd masele de nostalgici infectate de resentimente anticapitaliste, antioccidentale, antiamericane. Acest tip de discurs este mai potrivit PSD-ului decît Alianței D.A. în afara grupurilor mafiote din PSD, nu știu care altele s-au mai manifestat pe scena politică. Acestea nu gravitează, în nici un caz, în jurul guvernului Tăriceanu.
Nu numai că lupta anticapitalistă a președintelui este ilogică, dar este și profund pierzătoare. Pentru că la capitalism nu există altă alternativă decît comunismul. Nu cred că asta ne mai dorim. Dacă trebuie impuse restricții guvernului, partidelor politice, liderilor aleși, acestea trebuie să fie strict constituționale. Interesele proprii (de grup sau individuale) sînt legitime și fiecare trebuie să și le apere. Cruciada telefoanelor ascultate ale șefilor de companii economice pentru așa-numitul interes național s-o facă domnul Timofte acasă la el. Noi ne-am săturat de vechile practici aberante ale Securității, iar prelungirea acestor stări de fapte pur și simplu ne înspăimîntă.e, fără să fi stat măcar o zi în arest. Ce fel de Justiție e asta? Analiză

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!