Maximele culte

Paremiile – ne spune psihologul băcăuan Virgil Mocanu, autorul unui interesant dicționar de psihologie și paremiologie – reprezintă „un compendiu al înțelepciunii populare, un corpus de expresii, locuțiuni și sentințe cu multiple valențe filozofice, etice, pedagogice, juridice etc”. O inedită „temelie populară a maximelor culte” – după cum se precizează în prefața de autor a amintitului volum. Răsfoindu-l, am avut revelația unei lucrări de maximă actualitate și valoare prin conceptele prezentate și care, cunoscute și însușite de către noi toți, pot contribui la formarea unor atitudini conforme cu normele de conduită ce definesc, sau ar trebui să definească societatea de care aparținem. Iată de ce am considerat benefică publicarea unor „definiții” explicate pentru o cît mai corectă lămurire și însușire de către orice individ. Termenul generic de „în-fățișări”, propus de autor, ni se pare cel mai adecvat demersului nostru publicistic.
Așadar:

ADAPTARE SOCIALĂ

este un proces prin care indivizii și microgrupurile umane realizează un echilibru cît mai stabil cu mediul social schimbător, fie prin ajustarea comportamentelor la cerințele acestuia (acomodare), fie prin modificarea datelor și condițiilor ambianței sociale în acord cu personalitatea și necesitățile lor (asimilare):

– Ajungi în casa altuia; nu poți ședea cum îți place
– Ajungi la patul altuia; cum ți-e voia nu poți dormi
– Cine se bagă între lupi trebuie să urle
– Cînd nu putem face ce voim trebuie să facem ce putem
– Cînd treci prin țara orbilor închide și tu un ochi
– Cu cîinii cînd stai de vorbă trebuie ca ei să latri
– Dacă nu ți se pleacă ție vremea, pleacă-te tu vremii
– Dă-te după păr dacă vrei să nu te doară
– îndoaie-te ca trestia și vîntul nu te va rupe
– întoarce cojocul după vreme
– Lemnul care se îndoiește e mai bun decît cel care se rupe
– Omul înțelept face ce poate, nu ce vrea
– Trebuie să joci cum îți cîntă vremea
– Trestia care se pleacă vîntului niciodată nu se frînge
– Vremea cînd îți stă împotrivă trebuie să te supui ei, ca să nu te supuie ea pe tine.

Unul din scopurile procesului de socializare îl constituie formarea, la indivizi, a deprinderilor de a se conforma la normele și valorile sociale instituite și de a-și ajusta comportamentul la cerințele mediului social, în raport de numeroasele roluri și experiențe pe care și le asumă de-a lungul întregii vieți. Acesta este și mesajul cuprins în paremiile de mai sus, cu precizarea că unele dintre ele îndeamnă la acomodare doar în situațiile cînd conduitele de modificare și transformare a mediului social nu sînt posibile.
Revenind la adaptarea prin acomodare, observăm că unele situații evidențiază necesitatea subordonării propriilor obișnuințe la cerințele noilor contexte situaționale și relaționale, în timp ce altele – adîncind analiza, indică modalități concrete de realizare a echilibrului cu un mediu psihosocial schimbat: acceptarea normelor și valorilor acestuia și adecvarea, pînă la identificare chiar, a conduitelor personale cu modelele de comportament caracteristice noii ambianțe. în fine, reflexia populară face referiri și la premisele psihologice ale adaptabilității: plasticitatea și mobilitatea psihică, însușiri care se subsumează inteligenței sociale a indivizilor și răspund împreună de calitatea și eficiența adaptării acestora la situații noi. (Virgil MOCANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!