Cotidianul banal

Variete-ul stradal

• Culorile limbajului și comportamentului stradal n Libertatea anarhică a tineretului buhușean n Spectacolul circului și varieteului generației tinere

într-o promenadă pe bulevardul îngropat în ninsoare, al Buhușiului, oamenii ieșiți din apartamentele înghețate ca să respire aerul de afară, uneori ceva mai cald ca acela de acasă, fac – de mai bine de un deceniu, ritualul mersului fără un țel îndepărtat prin decorul hibernal al orașului pustiu și sărăcit. Copleșiți de gînduri, ei privesc moleșiți fețele vitrinelor fardate cu reclame fosforescente, uneori intraductibile. Dacă acum ar fi ieșit prima oară în stradă după o perioadă îndelungă, s-ar fi întrebat în ce lume au acostat și de pe ce limanuri au venit în lume copiii care, pînă tîrziu în noapte, forfotesc prin oraș, ce modă stranie s-a născocit pentru straiele lor și de ce grai abject uzează ei – unii dintre ei – un gen de comunicare prin idiome insultătoare?! însă buhușenii cei mai vîrstnici sînt aici de demult și, sub ochii lor, orașul a fost fasonat așa de ciudat încît nu mai seamănă deloc celui de odinioară; chiar ei, buhușenii vîrstnici, au fost luați de val și s-au obișnuit din mers cu toate schimbările așezării, din panta vetrei sale pînă la capătul esplanadei din centru. Iar cei tineri, într-un iureș imprevizibil, au sprintat de la o zi la alta, de la o șchioapă la coșgogeamitea băieții și fetele care atrag atenția mai cu seamă printr-o vorbire gălăgioasă și, cum nu se poate de nefericit și de regretabil, prin exuberanța unui comportament descătușat de o cît de sumară preocupare pentru decență și eleganță.
Inovația narativă a tinerimii buhușene ajustează o formulă de vocabular care denunță erodarea demnității, vicierea exprimărilor verbale cu jargoane obscene așterne pe fața cuvintelor pulberea unei mizerii, iar vorbele șablonarde, costumate în haina inculturii, josniciei și vulgarității, stînjenesc auzul oamenilor educați, cărora le stimulează un protest exprimat subsidiar, prin perplexitate.
Detașarea prin replici directe și oponente acestor forme de manifestare ale tinerilor atrage din partea acestora un debit verbal înjositor și pornește forfota unei mări care fierbe. Luările de atitudine lipsită de o precauție critică sînt traduse în înțelesul generației tinere ca pedante, „babalîce” și restrictive, ceea ce dovedește că nu se poate căra apa cu ciurul, dintr-un ocean, pe țărm.
Nu, în nici un caz nu acesta-i drumul evitării coliziunilor dintre generații pe trepte de experiență de viață și nivel de inteligență, care se zidesc pe talpa genelor, dar se ramifică prin educație. Ripostele bruște și radicale față de genul de limbaj și de comportament violent, vulgar, arogant, deposedat de bunul simț, al unor tineri, poate aduce celor care încearcă să le activeze „beneficiul” îmbogățirii cu nuanțele rușinii din culorile vieții stradale, prin înjurături și ironii, prin aclamații de galerie, cu huiduieli și fluierături – acestea sînt tina morală deversată de la tubele civilizației!
Și atunci, ce e de făcut?! Educația autoritară nu e admisă, oprobiul replicilor pune în mișcare adrenalina tinerilor și declanșează insultele, iar de la sine nimic nu se redresează. Cutreierînd Buhușiul în lat și în lung, de la vadul Bistriței pînă la codrii Runcului, de la bariera Racovei pînă la hotarul Costișei, se vede o lume veselă și o altă lume supărată, un oraș luminos și un alt oraș sobru, cum ar apărea privite alternativ, prin lentile de contact, cenușii și roz. Biblioteca orășenească este unul dintre puținele locuri ale orașului unde tinerii pot afla din slove modele mai inteligente de conversație și atitudine, dar aici vîrstnicii sînt cei ce trec mai adesea pragul, părîndu-li-se că prea mult încearcă să-i ademenească popii cu viața de apoi și de aceea ei caută prin vrafuri o beletristică sau un taifas cu alternative lumești. Mai încolo de bibliotecă e Casa de Cultură, care e și casă de amanet, agenție de voiaj, magazin – sau cum s-o fi putînd numi – de telefoane mobile. Rareori ceea ce poate fi definit ca un act de cultură se justifică în acțiunile ce prind viață în acest spațiu. Uneori, la Zilele Buhușiului sau la serbările copiilor de școală, pe scaunele rabatabile cu mușamaua jumulită se mai așează cîte cineva, cei mai mulți dintre aceștia fiind unii și aceiași cu cei care în restul timpului umblă terchea-berchea pe străzi sau colcăie în fumul de țigară și-n aburii de rachiu ai barurilor ieftine și mizere, cu barmani mitocani și dezagreabili (unuia dintre aceștia, spre exemplu, i se zice „Tălîmbă”!). în apropierea Casei de Cultură se află cinematograful sau, mai bine spus, fostul cinematograf – acum este sediu de partid! Iar jos, în valea de la nord-vest a orașului, pe malul unui pîrîu ce vine de sus, de la Runc, aducînd cu el toate gunoaiele din cale, de la Siliște, de la Români, Mocirla, Orbic și din Bodești, e Sala Polivalentă – o sală a sportului pasiv, de fapt, pentru că este zăvorîtă și băgată între gratii ruginite.
Pe lîngă toate acestea, Buhușiul e împresurat de multe dintre așezămintele lui Bachus, mai murdare sau mai curate, precum și de alte cele, cu impact mai mult sau mai puțin semnificativ asupra educației. Acesta-i Buhușiul, azi, și chiar aici se află răspunsul la întrebarea de mai sus!… El e subscris și explică limbajul și comportamentul stradal al tinerimii buhușene, explică libertatea anarhică a tineretului, născută din explozia nedreptății și mizeriei sociale și transpusă în spectacolul circului și varieteului stradal.
(Aurel V. ZGHERAN)nunță erodarea demnității, vicierea exprim

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!