Jurnalul unui outsider

Racul, broasca și o știucă

Ioan NEACȘU

Scena politică românească prezintă o farsă pentru cine nu are altceva mai bun de făcut decît să privească la avalanșa de declarații, analize, dezvăluiri, talk show-uri despre telefoane, întîlniri de taină, percheziții, arestări iminente, care toate sînt dovada unei imaturități politice dezarmante. Totul ar fi de un comic imens, dacă nu ar avea consecințe dezastruoase pentru țară. Ca în fabula lui Alecu Donici, unde „racul, broasca și o știucă” nu reușesc să urnească din loc un sac, deoarece „racu înapoi se da,/ broasca tot în sus sălta,/ știuca foarte se izbea/ și nimic nu isprăvea”, cele trei puteri din statul român se ciondănesc mai ceva ca-n „Țiganiada” și nu reușesc decît să devină ridicole. Domnul președinte Traian Băsescu, „arbitrul” după cum scrie în Constituție, este cînd de o parte, cînd de alta, jucînd ori pentru Parlament, ori pentru Guvern, ori pentru Puterea judecătorească, ori de cele mai multe ori împotriva uneia sau alteia dintre puteri, după cum îi dictează interesul, așa cum îi stă bine unui „președinte jucător”. Toți factorii de decizie din fruntea Statului uită că sînt acolo nu ca să se certe, ci dimpotrivă, ca să colaboreze spre binele țării. Presa pune paie pe foc, împingînd populația spre anarhie, în folosul lumii interlope care invadează ecranele televizoarelor nu doar cu manele, dar și cu reglări de conturi, cu atacuri ca-n filme, cu împușcături și săbii ninja, că nu mai știi dacă vezi un film de ficțiune sau telejurnalul de la ora cinci. Atunci cînd președintele îl trage în public de urechi pe un ministru, cînd o hotărîre de guvern este declarată ilegală de magistrați, sau Legea DNA cade la votul senatorilor, cînd puterile nu se respectă și mai ales nu se sprijină reciproc, sigur că țara este dată în pradă criminalilor mai mult sau mai puțin organizați.
Ce-și reproșează reprezentanții celor trei puteri? Scandalul a pornit de la „dezvăluirile” doamnei Udrea, care sigur făceau parte dintr-un scenariu. Domnul președinte Traian Băsescu vrea să arate țării că în nimeni nu putem avea încredere, doar în el. Guvernul face presiuni politice asupra Justiției, ca să-l salveze pe domnul Patriciu, „amicul” premierului. Cum poate ca un ministru să „facă presiuni politice” asupra unui magistrat? Cine-i mai stresat dintre cei trei: ministru, parlamentar și magistrat? Magistratul este inamovibil, parlamentarul este amovibil din patru în patru ani, ministrul este amenințat cu demiterea de cîteva ori pe săptămînă. Care pe care poate influența? Cele trei puteri trebuie să colaboreze și în același timp să se supravegheze reciproc. Cum, dacă nu comunică? Domnul prim-ministru a propus adoptarea unor reguli. I s-a răspuns că sînt suficiente prevederile din Constituție. Domnul președinte Emil Constantinescu spunea că a văzut la bulgari un cod al conduitei pentru miniștri, elaborat chiar de către guvern, un fel de autoreglementare. Eu cred că n-ar fi nevoie, cu o condiție: să existe încredere reciprocă, dar și încredere a presei și a cetățenilor în cei care decid soarta țării. Suspiciunea tuturor împotriva tuturor face ca treburile să meargă precum în fabulă: Parlamentul trage înapoi, ca racul, Justiția saltă pe loc, ca broasca, iar Guvernul se zbate ca peștele pe uscat, ca știuca! Pentru a ieși din această situație ar fi necesare niște legi care să reglementeze foarte strict răspunderea demnitarilor pentru tot ce fac, iar pedepsele să fie pentru ei mult mai aspre decît pentru oamenii de rînd. Atunci poate n-am mai vedea circul din aceste zile, cînd Senatul a respins legea de funcționare a DNA pentru motivul explicit că parlamentarii doresc o imunitate totală și perpetuă. Ne pregătim să asistăm la respingerea legilor sănătății, după ce domnul medic-senator Sorin Oprescu a convocat o conferință de presă în care doar a înjurat, n-a adus nici un singur argument în favoarea ideii că legile sînt catastrofale. Domnul profesor-director-doctor-senator l-a amenințat pe domnul contabil-ministru că ar putea ajunge pe mîna doctorilor. Ferească Dumnezeu! Dar să-l ferească Dumnezeu și pe domnul medic-senator să ajungă pe mîna contabililor! Este clar că domnul respectiv nu se gîndește o clipă la binele public, el este sincer indignat că legea îi lezează interesele personale.
Cît timp reprezentanții celor trei puteri se vor comporta precum personajele din fabulă România va bate pasul pe loc, așa cum face de cincisprezece ani. Cît timp rațiunea luării unor decizii va fi binele personal, ca în cazul, de o evidență flagrantă, al senatorilor care au votat împotriva DNA deoarece se știu cu musca pe căciulă, sau în cel atît de personal al domnului Sorin Oprescu, senator care sigur va vota împotriva legilor care fac, în sfîrșit, reformă în sănătate pentru simplul motiv că îi lezează niște interese meschine, demnitarii României nu vor fi pentru noi o mîndrie, ci o rușine. i stă bine unui „președinte jucător”. Toți factorii de decizie din frunt

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!