Lumea românească

Jandarmul american și bomba de sub turban

Vasile PRUTEANU

Setea de avere și putere a pus stăpînire pe întreaga omenire, exact ca la începutul întunecatei epoci a căutătorilor de aur. Nu ne vine a crede că oamenii pot fi aevea atît de îndîrjiți, de stupizi și stăpîniți de un primitivism crud, atît de puternic orbiți de această sete netrebnică, încît nu mai observă pericolele reale ce amenință întreaga planetă. Mai ales politicienii. Ne-a intrat în subconștient că SUA este jandarmul internațional, care face numai rău oricărei națiuni, fără să ne dăm seama că acest slogan sovietic ni s-a întipărit prea adînc în suflet și am devenit ostili oricărei inițiative americane. Uităm automat că fără americani fascismul ne-ar fi schilodit și înrobit în numele sîngelui arian, care, chipurile, circula numai în venele nemților. Uităm, de asemenea, că tot americanii au făcut să se prăbușească sistemul asiatic al comunismului în Europa civilizată. Nu mai ținem cont că tot din America ne vine ideologia drepturilor omului, indiferent de culoarea pielii, religie, nație, sex sau nivel de cultură. Tot de acolo este ridicată la rang de lege toleranța, pe care de peste două mii de ani ne-o predică Biserica în numele lui Hristos. Dacă au intervenit în Afganistan, în fosta Iugoslavie, în Irak am demonizat insistent America și am isterizat populația, uitînd că regimurile ucigașe din aceste țări au exterminat milioane de oameni nevinovați. Păi, nenică, ce cerem noi de la un jandarm? Să păzească ordinea, liniștea, să ne apere de tîlhari, să vegheze la buna desfășurare a vieții într-o comunitate. Aceste atribuții trebuie să îi revină și unui jandarm internațional, dacă tot insistăm a-l porecli astfel.
Recent, excedați de insistența Iranului în a-și fabrica propriile arsenale nucleare, americanii au luat în calcul și posibilitatea unei intervenții militare în această țară islamică. Prilej pentru ziarele rusești, franceze, germane, palestiniene și din statele Asiei centrale de a se inflama, apelînd la cele mai oribile sloganuri și caricaturi ale „Unchiului Sam”. Nu-i văd pe americani nici ofuscați, nici indignați sau mîniați pe ziarele respective. Nici nu s-au apucat să ia ostatici și să-i decapiteze. Reacția Islamului, însă, la niște nevinovate caricaturi a fost cu totul alta. Islamiștii au incendiat ambasadele, au ars steaguri, au proferat amenințări sîngeroase la adresa creștinilor, pentru că musulmanii nu vor să recunoască dreptul altor popoare la credințele lor, propunîndu-și să aducă întreaga lume sub conducerea flamurii verzi. La capitolul „Mese întinse” din Coran se spune: „să nu-i luați pe iudei și creștini ca aliați, căci atunci sînteți ca și ei”, iar capitolul „Căinței” se încheie cu „Alah să-i nimicească”. Așa că drumurile intoleranței nu trec neapărat prin paginile unor ziare daneze sau norvegiene de care nici dracu’ n-a auzit. Caricaturile au reprezentat doar un element declanșator al urii nestăvilite a integrismului islamic pentru America și Europa. Caricaturile nici măcar nu-și propuseseră un scop insultător. Ironizau doar logica dintre teroriști și Profetul pe care-l invocă mereu, fără ca acesta să aibă un chip iconografic sau vizualizat cumva. Nu văd de ce o bombă de sub turban ar aprinde mînia a milioane de fundamentaliști fanatici. N-am auzit nici în România măcar un glas al desolidarizării de colectiva netrebnicie. De ce? Oare noi nu trebuie să ne apărăm valorile europene, gîndirea înalt tolerantă? O fi mai comod să anatemizezi „jandarmul internațional” pentru că sesizează pericolul mortal ce amenință civilizația a două continente.
Bunătatea, îngăduința și îndurarea sînt, fără îndoială, virtuți creștine. în proximitatea neroziei trebăluitoare, a prostiei îngîmfate, a răutății, fățărniciei, ticăloșiei, a fanatismului încrîncenat, sîngeros și cinic, al setei de sînge, a vrăjmășiei nepotolite n-avem voie să stăm resemnați și blegi și să încondeiem „jandarmul internațional”.
Să ne aducem aminte că mulțimile islamice au prezentat pe rabini drept canibali, iar pe creștini drept maimuțe urlătoare, că imamul șef al Iranului a caracterizat Europa și America „slăbănoage pe care le putem ușor învinge”.
Situația lumii contemporane este la fel de amenințătoare ca instabilitatea dinaintea celui de-al doilea război mondial. Dacă integriștii islamici nu s-au repezit încă peste civilizația euro-atlantică este pentru că „jandarmul” a creat o disproporție uriașă între tehnologiile și capacitățile de luptă ale lumii creștine, față de cea islamică. Dar planurile care-i animă pe integriștii din Orient au scopuri explicite: distrugerea Israelului și islamizarea întregii lumi. Experiența istorică ne arată că în asemenea cazuri sînt necesare măsuri ferme și practice. Chiar militare. Și mai ales se cere solidarizarea civilizației europene și americane în jurul valorilor democratice și nu blasfemierea „jandarmului internațional”, care asigură prin el însuși și prin NATO baza ordinii mondiale, demnitatea și siguranța întregii umanități. Nu merită și nu trebuie să uităm că o mare parte dintre conducătorii islamici cer respect pentru ei înșiși, dar discursurile lor mustesc de ură, dispreț și amenințare la adresa „necredincioșilor”. Nume dat oricărui nemusulman. Pericolul terorismului este cu atît mai mare cu cît – în virtutea drepturilor omului – islamiștii s-au împrăștiat pe tot pămîntul. Am văzut ce prăpăd au făcut în SUA, Anglia sau Spania.ieții într-o comunitate. Aceste atribuții trebu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!