Varietăți critice

înapoi la calendar

Constantin CĂLIN

O deosebire importantă între presa de dinainte de 1990 și cea de azi e că prima ținea mai mult seama de calendar. Pentru noi, care scriam și atunci și mai scriem și acum, calendarul era instrumentul cu ajutorul căruia reinventam tradiția. L-am folosit nu o dată pentru a provoca restituiri și evenimente. Cum nu-i iertat preoților să sară cu slujba peste un sfînt mare sau un praznic împărătesc, tot așa nu ne-ar fi fost iertat nouă să sărim peste o aniversare ori o comemorare. Pe lîngă ocazii de evocări, multe dintre acestea constituiau și ocazii de dezbateri. Calendarul a favorizat dezvoltarea criticii și istoriei literare. Lipseau, de pildă, monografiile și edițiile; calendarul a fost un pretext și un impuls pentru a le face. în redacții se lucra cu calendarul și pentru calendar. Parcurgerea trecutului era, deopotrivă, o datorie morală și o experiență intelectuală fortifiantă. Din ea izvora încredere și exigență.
Deși azi se vorbește mult despre memorie, totuși se apelează mai puțin la calendar. Chiar și felul de a apela e diferit. Noi foloseam calendarul în chip demonstrativ. Deschideam ferestre, stimulam curiozitatea, arătam ceva mai puțin sau deloc cunoscut, subliniam idei. Azi, aniversările și comemorările au pierdut acest caracter. De vreo zece ani încoace, nici una n-a declanșat polemici. S-ar părea că am terminat și cu zeii mari și cu zeii mărunți și că nu mai avem ce demonstra. Calendarul a devenit un fel de agendă mondenă, pentru firitiseli. Accentul nu cade pe recuperări, ci pe promovări. în afară de aceasta, nu scriitorul e personajul asupra căruia se atrage atenția, ci, cel mai adesea, „vedeta”, sportivul (fotbalist), omul politic. Aspectul publicitar trece înaintea celui cultural.
N-am să susțin că tot ce s-a întreprins odinioară în numele calendarului a fost util și ireproșabil. De multe ori s-au servit supe reîncălzite. De multe ori, la anumite aniversări și comemorări, s-au înfipt activiști și maniaci ai discursului oficial. De multe ori s-a păcătuit prin excese didactice și entuziasm provincial. De multe ori monotonia tematicilor și repetițiile au plictisit, au provocat idiosincrazii. Dar, decît nimic, parcă mai bună e poftorirea; decît indiferența, mai bună e persistența. Ș.a.m.d.
Iarăși n-am să spun că publicistica făcută după calendar are darul de a fi imprevizibilă și că solicită prea mult la inventarea subiectelor. Am să spun, însă, că solicită la multiplicarea abordărilor. Aci nu se merge la întîmplare, ci trebuie să știi cine, ce și cînd a mai scris despre cutare sau cutare lucru. Aniversările și comemorările au perioadele lor de rotație și se văd altfel de la un timp la altul. Sub luminile prezentului, înțelesurile unor vieți și opere se schimbă. Fiecare generație caută în ele ceea ce e semnificativ pentru ea. Operațiunea aceasta se numește actualizare. Cînd i te dedici, o faci cu pasiune. Or, din păcate, azi tocmai aceasta lipsește. Sîntem într-un labirint care ne-a vlăguit.
Scriu aceste rînduri și pro domo. Vreau eu însumi să mă mobilizez de aci înainte la respectarea calendarului. în ultimii ani l-am cam ignorat. Și m-am simțit ca un mecanic de locomotivă fără ceas sau ca un navigator fără busolă. Am ratat să vorbesc despre „oameni care au fost”, cît și despre contemporani. Sînt încă numeroase lucruri de rememorat și de subliniat. Calendarul îmi desfundă căile memoriei. Nu e ușor, căci timpul adunat în urmă crește mereu: ieri era cît o măgură, azi e cît un deal, mîine sau poimîine poate fi cît un munte. Mă uimesc anii și deceniile ce s-au depus peste evenimente la care și eu am pus umărul. Mai grav, fără calendar risc să-mi uit morții ori pe cei care trăiesc și merită să fie omagiați. Calendarul îmi arată că mulți dintre aceștia au ajuns la vîrste venerabile și mă îndeamnă să-mi reafirm devotamentul față de ei. Sub ce formă? Evident, a relecturii. Despre unii (lista e lungă) mai am, cred, un cuvînt de spus. Dacă va ieși și cîte un articol, cu atît mai bine! care scriam și atunci și mai scriem și a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!