Perfecționarea… ideologică

de cercetare n Din capcanele vieții de dascăl

încă din primii ani de dăscălie am înțeles că pregătirea din cei patru ani de facultate nu este suficientă ca să-ți îndeplinești menirea de profesor. De fapt, mă angajasem față de mine însumi, cu prilejul susținerii examenului (întîrziat) de licență, că voi continua să studiez tot ce era necesar în specialitatea mea. Așa că pe lîngă problemele de metodologie pe care le-am învățat de la colegii cu multă experiență la catedră a trebuit să-mi îmbogățesc biblioteca personală cu noi ediții ale clasicilor din literatura română și universală cumpărate din librării ori din magazinele de anticariat. Nu puteam să contez doar pe cursurile urmate la IPCD, unde se punea accent numai pe „perfecționarea” ideologică și politică a cadrelor didactice. De un real folos mi-a fost, însă, înscrierea în Filiala S.S.I.F. (Societatea de Științe Istorice și Filologice) chiar de la înființarea ei (în1949), devenind chiar secretarul filialei și participînd la toate sesiunile de comunicări științifice care se organizau în diferite orașe ale țării cu prilejul aniversărilor celor mai importante personalități ale culturii noastre. Deviza S.S.I.F (S.S.F.) era promovarea și aplicarea în activitatea didactică a trilateralei la modă atunci, ca și azi: învățămînt – Cercetare – Creație. Cu precizarea că atunci prin creație se înțelegea producție (în uzine, fabrici și în agricultură); ceea ce pentru dascăli putea să însemne creație în desfășurarea lecției sau, pur și simplu, creație literară. Numai că această „creație” era lăsată pe seama societăților profesionale, care își aveau sediul chiar în Minister, iar în țară funcționau pe lîngă Secția de învățămînt (Inspectoratele școlare de azi).
Odată cu transferul meu (forțat) la Școala Medie nr. 2 („V. Alecsandri”), secția serală, devenind chiar directorul adjunct al acestei secții, am fost nevoit să-mi adaptez metoda de predare-învățare la clasele de seraliști, fiind preocupat ca aceștia să iasă de la orele de limba și literatura română cu lecția învățată, fiindcă acasă nu prea aveau timp să le pregătească. Și mi s-a dus buhul în lume cu metoda mea de predare-învățare, constatată și de inspectorii școlari de specialitate care mă vizitau la ore, încît unii dintre elevii mei lansaseră și o glumă: „la domnul profesor de română trebuie să faci cerere ca să rămîi corigent!” Glumă care a fost luată în serios de „tovarășii” din comitetele de partid – regionale sau orășenești – să-mi ceară (de fapt, să mă oblige) să-i pregătesc la această disciplină pentru a promova ultimii ani de liceu la examenele cursanților fără frecvență, pentru ca apoi să se școlească la Academia de Științe Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu”. Și drept respect și recunoștință „tovarășii” au avut grijă de mine la repartizarea unui apartament în „buricul târgului”, la repartiția unui aragaz, a unei mașini de spălat rufe, ori să uite de excluderea mea din partid și să-mi acorde dreptul de publicare în gazetele locale sau în culegerile literare editate de Casa Regională a Creației Populare.
Nevoia de cercetare și îmbunătățirea metodei de predare-învățare am simțit-o și cînd am trecut cu catedra la clasele cursului de zi de la Școala Medie nr. 2 (Liceul „V. Alecsandri”), căruia i-am dedicat 30 de ani din activitatea mea didactică, chiar dacă a trebuit să-i conving să muncească, și ei, mai mult pentru pregătirea lecțiilor. Și nu cred că au regretat să participe la lecțiile de literatură, conform unor planuri anunțate din timp, cu fișe de lectură sau bibliografice, cu citate extrase din opere literare etc. Astfel încît nevoia de cercetare și studiu continuu prin această metodă se transmitea și elevilor, care nu aveau decît de cîștigat în vederea examenelor de bacalaureat și admitere în facultate. Dar voi reveni asupra acestei metode într-un viitor articol din ciclul „Lecția de limba română”.
(Prof. Marin COSMESCU)i de dăscălie am înțeles că pregătirea din cei patru ani de facul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!