Năstrușnicul Crăiță Mîndră se jură c-a fost un copil cuminte

Viața de pictor este văzută adesea ca o formă de contemplare a realităților văzute și nevăzute. Iar artistul este privit ca o persoană ce-și petrece marea majoritate a timpului în fața șevaletului pe care stă întinsă o pînză albă, care va prinde ulterior viață, grație penelului. în realitate, însă, nu e chiar așa. Cel puțin în cazul apreciatului Vasile Crăiță Mîndră, venerabil membru al Uniunii Artiștilor Plastici, care are la activ numeroase expoziții naționale și internaționale. Pictorul băcăuan este unul dintre aceia care iubesc la nebunie aventurile extreme. Iar tinețerea sa a fost plină de momente în care i-a fost dat să vadă „privirea albastră a morții”, după cum spune el. „Echipa de teatru a liceului, unde eram și actor și scenograf, a fost răsplătită pentru activitate cu o excursie în nordul Moldovei. La un popas, după masa de prînz, m-am cățărat cu un coleg de-al meu, Borș Virgil, pe Pietrele Doamnei, o adevărată țintă pentru alpiniști. Fără a fi echipați corespunzător, am ajuns pînă sus. Bineînțeles că a fost anunțat profesorul de sport, care aproape un ceas ne-a călăuzit pașii pe calea de întoarcere. «Fiți foarte atenți, că e foarte greu la coborît». Era, într-adevăr, greu. Alături de cărare se afla o prăpastie. Personal, mă imaginam cum cad în prăpastie și mă fac praf. Cei mai grei au fost ultimii patru metri. Cînd am ajuns jos, profesorul ne-a spus: «habar n-aveți cît ați riscat!»”, povestește Vasile Crăiță Mîndră.
Și asta nu e tot. „âmi amintesc că, student fiind, eram la plajă la Aiud lîngă un baraj, alături de alți colegi de la diferite facultăți. Cei de la chimie era triști, deoarece tocmai se înecase un coleg de-al lor în vîltoarea de lîngă baraj. Atunci, cred că tot din cauza unui pariu, am intrat exact în același loc, unde tocmai se înecase acel student, bazat pe faptul că știam să înot. Brusc, am fost luat de vîltoare și învîrtit puternic. Simțeam cum mă lovesc de ciment cu spatele, însă nu puteam face nici o mișcare. Am realizat că singura salvare ar fi să mă scufund și să ies din mișcarea puternică a curentului de apă. Am făcut acest gest și am ieșit din vîltoare. Culmea e că mai aveam patru metri pînă la mal și nu puteam să mă mișc. Eram sleit de puteri și aproape înțepenit. înghițisem multă apă și, cu greu, am ieșit la mal. Colegii mă considerau înecat. Cînd m-au văzut viu, nici măcar n-au vrut să stea de vorbă cu mine. Erau foarte supărați”, ne-a povestit Crăiță Mîndră.
Cu toate acestea, întrebat ce fel de om se crede, pictorul Crăiță, un abonat la experiențe extreme, susține că fost un băiat cuminte, care-și vedea de școală și de caricaturi. „Eram atras fantastic de desen, de culoare și, în afară de aceste pățanii, teribiliste în esență, eram un băiat cuminte”, ni s-a prezentat el. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!