Frivolități

Constantin CĂLIN

Trecînd prin fața televizorului, am reținut din comentariul unei prezentatoare de modă următoarea caracterizare: „o femeie liberă, cu o senzualitate voluptoasă și care vrea să evadeze din cotidianul obișnuit”. Sînt trei clișee lipite unul de altul: „femeie liberă”, „senzualitate voluptoasă”, „evadare din cotidian”. Sună ferm, atrăgător, deși înțelesul lor nu e prea clar. Ce-o mai însemna azi: „femeie liberă”? Lîngă „senzualitate” trebuia adăugat, oare, și „voluptoasă”? Cît despre „evadarea din cotidianul obișnuit”, – e o expresie din dicționarul bovarismului. N-o mai folosesc decît scriitorii stereotipi, indiferenți la banalități. Jenante literar, cele trei clișee sînt, însă, probabil, foarte eficiente comercial. âmi imaginez că impulsionează în direcția achizițiilor sau provoacă reverii, aidoma unor refrene de romanțe. Cînd le aud, desigur, cele mai multe dintre femei își uită vîrsta. Cu puțină bunăvoință, toate se încadrează în portretul Ziței eterne. Chiar și cele coapte de-a binelea, ca să nu zic bătrîne, cred, oftînd, că mai au rest neconsumat de „senzualitate voluptoasă”!

O revistă lunară publică, între alte materiale, liste de produse cosmetice preferate de unele „femei de succes”. Am fost curios să parcurg una. Cuprindea peste 30 de articole: vopsea de păr, șampon, balsam, ulei, fixativ, cremă, pudră, ruj, fond de ten, fard de ochi, rimel, cremă de ochi, lapte demachiant, mască exfoliantă, pastă de dinți, ață de dinți, apă de gură, cremă de mîini, lac/ojă, săpun, gel de duș, cremă anticelulitică, cremă de masaj/ulei de masaj, lapte de corp, parfum (de) seară, deodorant, sare de baie etc. După acestea, mai erau menționate: fitness, coafură, metal prețios, tatuaj, piercing. Terminînd de citit, deși poate că trebuia, nu m-am gîndit la costuri, ci la dependența acelei femei (acasă, la serviciu și în voiaj) de toate articolele de mai sus, cît și la timpul consumat cu folosirea lor. S-ar părea că „femeia de succes” își duce viața între machieri și demachieri, că ea e o victimă a unor standarde igienico-estetice impuse de modă. Or, moda privilegiază, în asemenea cazuri, corpul și mai puțin sau deloc mintea. Cert, dacă succesul începe de la tatuaj și piercing, celelalte criterii aproape că nu mai contează!

Prin contrast, îmi amintesc cît de simple erau trusele cosmetice ale colegelor mele de facultate. Un săpun de rufe, un săpun „Cheia” ori „Stela”, un praf de dinți „Doina” sau o pastă „Clorodent”. La fel ținuta: cu trei bluze și două fuste o duceau cîțiva ani. Și, zău, niciodată vreuna nu mi-a făcut impresia de murdară. Aveau părul curat, obrajii poaspeți, mîinile îngrijite, cu mici pete de cerneală în vîrful degetelor la sfîrșitul orelor de curs și seminar. Miroseau suav a lăcrămioare și iasomie sau a violete și trandafiri, parfumuri comercializate în flacoane simple, puțin mai mari decît niște fiole. Evitau fardul ca dubios. Atrăgeau fără sofisticării și zorzoane. Cît despre succes, îl pregăteau în laboratoare și biblioteci.

Vînzătoarea de ziare mi-a spus în chip de concluzie: „Dom’ profesor, tare mai sînt proaste fetele astea!” Tocmai citise spre prînz, cînd cumpărătorii sînt mai rari, o relatare despre ceea ce se numește încă de pe acum „nunta anului”. „Ba nu e defel așa cum crezi dumneata!”, am contrazis-o. „Dumneata judeci lucrurile în termeni de morală, acuzi perversitatea combinațiilor, ipocrizia etc. «Fetele astea», însă, judecă în termeni de marketing. Ele nu se tem de viitor. Știu că și după ce vor fi abandonate, vor continua să intereseze mai mult decît dacă ar fi rămas niște anonime. Mezalianța le pune în valoare. Parvin la un «brand» care nu se dezlipește ușor. întotdeauna «țiitoarele» au încălzit mai mult imaginația bărbaților decît gospodinele. A terminat-o cu ele domnitorul, trece la unul dintre boieri, iar de la acesta la o slugă
mai căpătuită. Nu se scufundă de tot în calicie. Ăi fi auzit în școală de «Rachierița». Ai însă și dumneata dreptate: legendele mondene se uzează repede. Pentru «fetele astea» amurgurile vin cam pe neașteptate, cu degradări ireversibile. «Romanele» care încep roz, în fast, «senzațional» sfîrșesc, adesea, sumbru, banal, trist. Dar de ajuns cu poveștile de genul ăsta: pe mine mă preocupă mai mult știrea despre scumpirea gazului!”.enzu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!