Economica și economia, adică teoria și practica (2)

Dacă ar fi să dau, de la început, un exemplu despre ce consecințe grave are lipsa de claritate și de comunicare într-ale științei aș merge direct la unul dintre manualele de Economie în care ni se definește sfera de preocupări a disciplinei numită Economie: „Economia este știința care studiază economia”. Englezii ar spune „Economics is (a discipline that is) studying the economy”. Oare ce considerente savante de logică lingvistică, de semantica științei și de terminologie au obligat multe generații de învățăcei să accepte unul și același cuvînt care să desemneze o realitate și metarealitate, adică o stare de fapt și o discuție despre acea stare de fapt? În ce mă privește, nu am decît un singur răspuns: s-a făcut economie de efort de gîndire, s-a spus că „merge și-așa”, iar savanții lingviști au dat solomonicul răspuns: așa s-a încetățenit în uz…
Cu ceva timp înainte de căderea dictatorului (despre cîte decenii au mai fost necesare pentru „căderea” dictaturii, vorbim altădată…) am propus o altă traducere pentru englezescul „Economics” (tradus la noi prin „Economie”) și anume: „Economica” (după modelul: physics – fizica, politics – politica, ethics – etica etc.). Concret, în anii ’80, în referate de doctorat și, ulterior, în teza finală, am propus conducerii Academiei și secției de Lingvistică să studieze propunerea mea și să-mi ofere un răspuns. Mai mult, am solicitat întrevederi acestor (presupuși) responsabili, dar naivul de mine nu a realizat că o asemenea normalizare ar fi presupus modificări serioase chiar în documentele de partid și în opera tovarășului… Lipsa reacțiilor la propunerea mea părea a însemna un acord tacit…
Dar nu a fost așa! Începînd cu ianuarie 1990 am scris articole, am participat la manifestări științifice, am purtat dialoguri cu personalități care (credeam eu) ar fi putut genera o mișcare de idei favorabilă clarității. După ani, realizez că în știință, ca și în administrația de stat și în legislația din România neclaritatea era preferabilă clarității din motive pe care abia ofensiva anticorupție începe să le lumineze… Așadar, intelighenția românească nu avea timp de finețuri terminologice – era timpul marilor căpătuiri (dughene universitare, vînzări de diplome și de examene, conferirea de titluri de doctor și de profesor pe criterii „specifice” vieții de partid și „economiei de piață” etc.). Ca și cum lumea ar fi deja interesată de corectitudine și de claritate încerc acum, din nou, să propun forurilor academice să reflecteze asupra acestei încercări de ordonare a lucrurilor. Cu titlu de informație cu caracter istoric amintesc aici faptul că am propus conducerii Academiei de Studii Economice din Moldova de la Chișinău înființarea unei reviste proprii de teorie economică și al cărei titlu să fie „Economica”. Din 1993 și pînă în 1996 revista cu acest titlu a apărut sub conducerea mea, și continuă să apară și astăzi (cu păstrarea intactă a graficii și a structurii tematice). Mai mult, rectorul din acea perioadă de la ASEM, prof. Paul Bran, a lansat o a doua ediție a lucrării sale „Economia valorii” apărută la București, sub titlul nou de „Economica valorii”. Ulterior, domnia sa a elaborat și alte lucrări în care a utilizat termenul de „economica” în loc de „economie” pentru dimensiunea teoretică a realităților economice.
Ca un ultim argument pentru propunerea mea de denumire corectă a unui domeniu fundamental al vieții umane – economicul – formulez o întrebare retorică: cum ar fi dacă de azi înainte în loc de practică am folosi cuvîntul teorie, iar pentru teorie am folosi tot termenul de teorie? (Liviu Drugus, Universitatea Bacovia) Helvetica-R le de Economie în care ni se definește sfera de preocupări a disciplinei numită Economie: „Economia este știi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!