Quo vadis?

Etica și capitalismul

Ștefan MUNTEANU

Chiar dacă, deocamdată, în societatea românească dezbaterile în jurul problemelor de morală produc puține efecte practice, important este că asemenea dezbateri au loc și că pregătesc o evoluție către normalitate. Ideea este că nici o comunitate nu poate rămâne într-o permanentă confuzie de valori, ceea ce înseamnă că trebuie să ne așteptăm la decantări axiologice esențiale, cu prelungiri sănătoase în angrenajul politic, economic și administrativ. întrucît mă descopăr constant într-o asemenea stare de așteptare, semnalez că în anul 2006, la Editura Polirom din Iași a apărut lucrarea „Frontiere etice ale capitalismului”, sub coordonarea economiștilor Daniel Daianu și Radu Vrânceanu. Este vorba de un volum de studii – treisprezece la număr – realizate de autori români și străini, dedicate eticii în general și eticii societății capitaliste în particular. Mai trebuie amintit și faptul că „prefața” lucrării este semnată de academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici.
Asupra prefațatorului lucrarea a lăsat următoarea impresie: „Se admite în general că, în filosofie, problemele de etică sunt cele mai controversate. Deși analizele din cartea de față nu contrazic această afirmație, există multe puncte asupra cărora toți experții s-au pus de acord. La urma urmei, problemele etice pot și trebuie să fie anticipate. Dacă toate analizele vor ține cont de dimensiunea etică, recomandările responsabililor politici nu pot decât să se îmbunătățească. Dacă actorii sociali din societățile capitaliste vor deveni mai conștienți de implicațiile etice, capitalismul va deveni un sistem mai bun. Este o sarcină grea, dar nu imposibilă”.
Privită ca întreg, cartea reușește să îmbine reflecția filosofică asupra problematicii moralei cu așa-numitele studii de caz. Ea investighează sistemul de valori și repere morale care ar trebui să definească activitatea economică și socială. în fapt, volumul este structurat pe trei părți, respectiv: „Etica programată”; „Etica spontană” și „Dileme etice în practică”.
în prima parte a cărții se pornește de la constatarea că nici o societate, inclusiv cea capitalistă, nu are capacitatea de a oferi soluții optime la problemele etice, pentru a se investiga posibilitatea de ameliorare a situației pe calea guvernării. Aici, mai întîi, cercetătorul francez Laurent Bibart, în studiul „Capitalismul și etica sa”, abordează principala dilemă etică a societății capitaliste și conchide că „adevărata etică este aceea aflată <<între>> etica occidentală <> a controlului uman absolut asupra lumii și etica civilizațiilor vechi sau tradiționale, care uneori devin foarte reticente în ceea ce privește etica occidentală modernă. în esență, această etică intermediară necesită o reinventare constantă în prezent, arena întâmplărilor neprevăzute ale căror consecințe sunt întotdeauna incerte și riscante, între un trecut imperfect și limitat care, fie că ne place, fie că nu, ne definește în cele din urmă fundamentele, și un viitor pe care încercăm să-l orientăm spre perfecțiunea la care visăm”. Interesante sînt și studiile propuse de Michel Keren (Israel), Marie-Laure Djelic (Franța), Daniel Dăianu (România) și Nicoletta Ferro (Italia).
Cea de-a doua parte a lucrării analizează virtuțile etice ale societății capitaliste și formulează concluzii favorabile privind capacitatea economiilor de piață de a cultiva valorile umane universale. în acest sens, Mircea Boari (România), de exemplu, în studiul „Capitalism. Fundamentele comportamentului etic”, formulează următoarea încheiere: „Legătura dintre capitalism și etică poate fi abordată din numeroase direcții. Indiferent de perspectivă, că este predominant filosofică, economică sau sociologică, se impune o înțelegere adecvată a comportamentului uman. Altfel survine riscul unor afirmații fără acoperire și al unor recomandări ce nu-și ating ținta”. Argumentarea este lărgită în analizele următoare, datorate cercetătorilor Sorin Cucerai (România), Arnaud Pellissier- Tanon (Franța) și Antonio Argandońa (Spania).
în partea a treia, cartea cuprinde mai multe studii de caz, unde sînt analizate chestiuni reale, precum modul de conducere a companiilor în contextul unor grave scandaluri corporatiste. De exemplu, în studiul „Marketingul etic – un mit?”, cercetătorul francez René Y. Darmon conchide: „Deși legile, regulamentele sau codurile de etică profesională conțin indicații utile, acestea sunt insuficiente. Multe acțiuni pe care ei trebuie să le întreprindă au aspecte etice prevăzute de standardele profesionale, însă altele, nu. în aceste din urmă cazuri, numai simțul valorilor morale și standardele etice personale înalte pot indica direcția de urmat. Răspunsul la întrebarea dacă marketingul etic va rămâne un mit sau va deveni realitate depinde de măsura în care considerăm că o asemenea conștiință etică va deveni curentă în această profesie”.
Concluziile cărții sînt formulate de coordonatorii volumului. Pe scurt, iată ce spun cei doi economiști: „Volumul de față sugerează că o economie descentralizată poate funcționa mai bine doar dacă societatea devine mai conștientă de importanța dimensiunii etice a operațiunilor economice. Conflictele etice pot și trebuie să fie anticipate, atât la nivel individual, cât și la nivelul firmelor. După cum au arătat câțiva dintre autori, în special sectorul afacerilor ar funcționa mai bine dacă dimensiunea etică ar deveni o componentă pe deplin recunoscută a sistemelor de management corporatist, iar calitatea globală a analizelor sociale s-ar îmbunătăți cu siguranță dacă s-ar acorda mai multă atenție aspectelor de ordin etic”.
La capătul lecturii, convingerea mea este că această lucrare poate fi apreciată drept o realizare remarcabilă într-un domeniu prioritar al societății românești. Pentru că trebuie să ne cultivăm deprinderea de a învăța, în ce privește comportamentul, din experiența celor civilizați, care ne spun că etica în afaceri este caracteristică unei piețe mature, în care firmele și-au înțeles rolul cultural și civilizator în societate. Această învățătură însă trebuie mai întîi construită principial, pornind de la adevărul că etica în afaceri, în societățile civilizate, cu piață matură, este o disciplină autonomă cu mare prestanță, menită să orienteze valoric managementul și marketingul economic și social. Sîntem în faza de pionierat și trebuie să ne grăbim pentru a nu rămîne fără parteneri de competiție.țiilor vechi sau tradiționale, care uneori

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!