Fără prejudecăți

Decont de putere

Mihai BUZNEA

Parlamentarii noștri de toate culorile ne-au mai făcut o demonstrație a ceea ce înseamnă armonie în dizarmonie. Zilele acestea au dat undă verde controversatului proiect de lege privind drepturile și facilitățile ce vor însoți demnitatea de deputat și senator în timpul, ca și după exercitarea acestora. Indemnizația de compensare și pensia de serviciu sînt punctele forte ale acestui act normativ care, prin esența sa, confirmă principiul constituțional al egalității de tratament și a șanselor: nimeni nu este egal cu celălalt; mai ales parlamentarii!… Votul a decurs chiar într-o veselie, consensul fiind trăsătura definitorie a dezbaterilor: cînd e vorba de ciolan cad principii, reguli, bun simț, rușine. Interesul poartă fesul. N-avem nevoie de parlamentari cerșetori, trebuie să avem grijă de ei (adică de noi – în subtext, n.a.), clama un distins senator, motivîndu-și susținerea proiectului. Drept pentru care își vort tăia hălci grase din bugetele (de austeritate ale) patriei, asigurîndu-și pînă la irepetabila despărțire de cele lumești un trai îmbelșugat și lipsit de grijile muritorilor de rînd. Decont de putere!
Halucinanta bulibășeală post-decembristă a sistemului de pensii și asigurări sociale de stat înregistrează, așadar, un nou episod al abuzului de putere, dar și o reconfirmare a zicalei „cine-mparte, parte-și face!” După regula: unii fac banii, alții îi cheltuie; sau „boii ară, caii mănîncă…”. O diviziune socială proprie democrației românești: bate fierul cît e cald! Mascarada procedurală ce i-a precedat este, la fel, neaoș autohtonă: fățărnicia unora dintre parlamentari, indignați (zice-se) de imoralitatea și de neonorabilitatea unei astfel de legi, refuzul președintelui de a o promulga și retrimiterea ei la Parlament, consensul și validarea, intenția de a o modifica înainte chiar de a intra în funcțiune nu ne arată decît adevăratul chip al celor pe care i-am mandatat să ne reprezinte interesele: lacomi, mincinoși, perverși, abuzivi. E vina lor? Mai degrabă a noastră; de ce îi tolerăm?!
Arătînd cu degetul doar spre ei, senatori și deputați, riscăm să comitem o mare nedreptate.Pentru că aceștia nu au făcut decît să se alinieze unor practici și realități machiavelice. Găselnița este această „pensie de serviciu” de care, iată, și-au făcut rost și parlamentarii, după magistrați. Puteau ei să rămînă mai prejos? Doamne ferește! Așa că pensiile de asigurări sociasle – destul de întremate și alea, sînt dublate de alte drepturi mult mai consistente, astfel că una plus cealaltă se rotunjesc spre 60 – 80 și chiar mai multe milioane de lei. Din ce fonduri se plătesc toți acești bani? De unde, dacă nu de la buget?! Cu banii respectivi se poate sta liniștit cu burta la soare pe marginea piscinei private construită din munca personală! Clanul militarilor ține, la rîndul său, cadența. Nu e port-direcțional, dar nici nu stă la coada plutonului. Cu un plus pentru „Interne”. La mare distanță se află plăvanii; adică proștii: cei 4,6 milioane de pensionari care nu au știut să-și aleagă meseriile și-acum trag mîța de coadă: muncitorii de toate felurile, profesorii, inginerii, funcționarii. E vina lor, și numai a lor…
Poate că, totuși, pensiile astronomice ale demnitarilor, magistraților, militarilor reprezintă începutul spre normalitate. Un cunoscut analist economic avansa în urmă cu cîtva timp, pe un post central de televiziune, ipoteza că pensionarul român primește mai puțin de o treime din drepturile reale ce ar trebui luate în calcul: perioada de cotizare, nivelul de contribuție, coeficienții de fructificare, media (în ani) de plată a pensiei. Unde merg diferențele? Și de ce? Nu ne costă cam scump „stîlpii societății”? Dați-vă singuri răspunsul! Helvetica-R rile și facilitățile ce vor însoți demnitatea de deputat și senator în timpul, ca și după exercitare

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!