Punctul pe „i”

Atentate la binele social

* Chei pentru descifrarea mesajelor

În regimul comunist se folosea, pentru comunicate și declarații politice, un limbaj standard, redundant și plictisitor, dar orice sensibilă abatere de la acesta avea semnificații teribile. Menirea comunicatelor standard era tocmai ascunderea mesajului și a adevărului, precum și inducerea iluziei de stabilitate, continuitate, eternitate…
În democrația noastră bazată pe valori perene, cum ar fi libertatea de expresie sau neutralitatea absolută a Justiției, dar și pe credința că întreaga clasă politică – mai ales cea aflată la guvernare – nu are alt ideal decît dreptatea și adevărul folosite în binele țării și al poporului, așadar în România anului 2006 comunicarea aleșilor poporului cu masele de alegători se face cu totul altfel decît în odiosul regim. Un exemplu de cum se urmărește doar binele demosului este reformarea sistemului de sănătate. Caracterizarea pachetului de legi de reformare a sistemului de sănătate de către Putere și de către Opoziție naște bietului român însetat de adevăr și dreptate o dilemă insurmontabilă: oare cine are dreptate? Pentru Putere, aceste legi vor eficientiza sistemul și îl vor alinia la exigențele europene, dar pentru Opoziție aceleași legi sînt antieuropene, împotriva cetățeanului și menite să ascundă subfinanțarea sistemului. Adică pentru unul (de la Putere) este mumă și pentru altul (din Opoziție) este ciumă. Curat neclar! Exact ca pe vremea împușcatului, cînd poporului i se promitea un viitor de aur, iar Europa Liberă spunea că n-avem nici un viitor…
Referindu-mă tot la reformarea sistemului de sănătate să ne amintim că în mandatul anterior s-au derulat „n” măsuri de reformă, dar ceea ce spunea ministrul sănătății era (ferm) susținut și de președintele Colegiului Medicilor și de președintele Asociației Spitalelor și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Adică, o adevărată unire în cugete și în simțiri la nivel de popor unic, unitar și ascultător. Doar străinătatea mai cîrîia, pe ici – pe colo, că la noi nu se face reformă sau că reforma s-a oprit la porțile spitalelor etc. Acum, surpriza! Ceea ce spune ministrul sănătății că e alb, pentru Colegiul Medicilor și pentru Asociația Spitalelor e negru ca păcura! Iar străinătatea zice că am început să ne apropiem de normalitate. Ce rezultă de aici? Că mesajele diferitelor grupuri de interese nu au coincis, nu coincid și nu vor coincide niciodată. Adică, în mandatul anterior toate instituțiile amintite mimau reforma și asta corespundea perfect intereselor lor. Cînd însă o parte a instituțiilor statului încep să lucreze conform menirii pentru care au fost înființate (și plătite din banii contribuabililor), atunci partea vătămată țipă furibund. Colegiul Medicilor e nemulțumit de controlul pe care instituția responsabilă cu sănătatea (Ministerul Sănătății) începe să-l oficializeze ca pe o regulă firească de funcționare. Minunatul medic și om pentru oameni pre numele său Yaser Arafat, de la SMURD, a declarat, recent, că aceste legi sînt corecte, necesare și în slujba oamenilor. Asta explică și de ce instituția pe care a organizat-o în România (medicina de urgență) nu a fost agreată atîta timp de către guvernele bolșevice de după 1990. De aceea, în încercarea de a ajuta cititorul neinițiat în culisele grupurilor de interese, dar dornic să iasă din năuceala la care îl supun comunicatele oficiale, luările de poziții și declarațiile presupușilor salvatori ai neamului, voi sugera cîteva chei de citire a comunicatelor (măcar pentru cele din domeniul îngrijirilor de sănătate): dacă există unanimitate de vederi între Colegiul Medicilor și Ministerul Sănătății este rău pentru pacient; dacă între cele două instituții există divergențe puternice, pacientul este cel cîștigat. De asemenea, Casa de Asigurări de Sănătate ar trebui să fie în opoziție funciară cu Colegiul Medicilor, exact așa cum între patronate și sindicate trebuie să fie o tensiune permanentă (desigur, dacă liderul sindical nu este cumpărat). De ce? Pentru că așa funcționează democrația și pentru că acesta este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a putea avea o sănătate mai bună, adică o societate normală. Regresul masiv al stării de sănătate a românilor ar trebui să fie, mai devreme sau mai tîrziu, explicat și responsabilizat. Cel puțin la fel cum ar trebui să răspundă unii „salvatori” ai neamului pentru mineriade, ura interetnică, privatizări frauduloase și distrugerea ecosistemului. Dacă cineva ne mai consideră oameni, atunci aceste atentate la binele social se încadrează în formularea simplă și seacă a Codului penal: crime împotriva umanității. (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!