Cine-i mai vinovat de violența din școli?

Eduard ADAM

Discutam deunăzi cu o cunoștință care-mi spunea că noi, ziariștii, cam exagerăm atunci cînd prezentăm cazurile de violență din școli. Iar argumentul suprem era că și pe vremea răposatului se mai băteau copiii la școală, că nu doar de la revoluție încoace au început să apară astfel de probleme. Mi s-a spus că un pumn, doi împărțiți între niște puști, care apoi își dau mîna, n-ar trebui prezentat ca o dramă națională. Am stat și m-am gîndit dacă-i chiar așa. Și-am fost tentat să-i dau dreptate după episodul de la Colegiul „Alecsandri”: doi colegi s-au bătut, după ce unul l-a lovit pe celălalt cu un bulgăre după ceafă. După ce s-au lovit, puștii s-au împăcat, chiar dacă mama copilului altoit făcuse plîngere la poliție. Foarte bine, zic. Un caz izolat.
Dar uite că lucrurile nu-s chiar așa de simple, încît să spui gata, ștergem totul cu buretele, iar viața în tîrgușorul lui Bacovia merge înainte. O zi mai tîrziu, la Școala de Arte și Meserii din cartierul Șerbănești, tot din Bacău, un alt act de violență între tineri iese la iveală. De această dată, un tînăr din afara școlii a venit și a tras de o elevă. Departe de cazul în sine, am mai aflat și că acolo astfel de incidente sînt la ordinea zilei, spre disperarea cadrelor didactice, care recunosc că au ajuns să sune la poliție la fel de frecvent ca acasă.

Sînt aproape convins că astfel de situații nu sînt singulare și că multe altele, la fel de grave sau mai ceva decîte ele, au loc, dar nu ajung în atenția opiniei publice. Asta nu înseamnă, însă, că nu există. Probabil de aici și tentația unora de a spune că discutăm despre cazuri izolate. Mă gîndeam și ce soluții ar putea exista. Și, după mine, nu există decît puține, dar care ar trebui să dea rezultate. Paza în școli și o mai bună conclucrare între conducerile școlilor cu organele de ordine. Numai că și aici cineva s-a găsit să-mi amintească că există deja pază la cele mai multe școli. E nevoie, însă, de persoane care realmente să-i protejeze pe elevi și pe profesori. Nu cred că sînt utili paznicii de la școli, oameni pe care, cînd e nevoie, directorul îi mai trimite să-i facă piața sau să ajute la schimbatul ușilor din internat. Cum, de altfel, cred că e bine ca, dacă tot angajează pe cineva pentru pază, persoana respectivă să stea pînă cînd se încheie orele. Nu să plece la 4 – 5 după-amiaza, și să lase, seara, totul la mîna derbedeilor.
Cu tot respectul pentru jandarmi și polițiști, vreau să spun că sînt unii dintre ei care-s plătiți degeaba. Și iar îmi fuge gîndul la cazul de la „Alecsandri”. Bătaia despre care pomeneam la început a avut loc în curtea școlii. O instituție aflată în buricul tîrgului, chiar la stradă. Mă întreb oare unde erau acei jandarmi sau polițiști puși să împiedice tocmai astfel de incidente? Cum de n-au văzut ce se întîmplă în curtea liceului? Și, mai mult, mă-ntreb cum să se mai aștepte cineva ca ei să ia apărarea unui elev sau profesor chiar și la o sută, două de metri depărtare de liceu, cînd ei nu sînt acolo și nu intervin cînd totul se petrece în incinta instituției? Să fi fost oare jandarmii, așa cum i-am mai văzut pe unii cu alte ocazii, stînd cîte doi – trei de vorbă pe la vreun colț de stradă, așteptînd să se încheie ziua de lucru? Destul de aproape de zona pe care trebuie s-o aibă în vedere, dar nu exact acolo unde trebuie?

Cred că și profesorii ar trebui să aibă o mai mare deschidere. Pot să înțeleg că unor directori sau diriginți nu le place cînd ziariștii află despre o bătaie din școala lor și nu vor să ofere informații. Mulți se tem că instituția va fi făcută de rușine. Dar dacă respectivii nu vor să ofere informații presei, au obligația să anunțe inspectoratul școlar. Obligație, repet! Și, după cum am văzut, la noi nu se întîmplă așa nici măcar la liceele cu pretenții. Dimpotrivă, directori și profesori preferă să bage totul sub preș. Le este mai comod să se prefacă că lucrurile sînt în ordine. Mă-ntreb, însă, cît de sănătoasă este o asemenea practică? Cu siguranță, și Inspectoratul Școlar ar trebui să fie mai ferm. Indiferent de liceul la care s-a tăinuit un asemenea caz. Au descoperit o poveste, să-i sancționeze pe cei vinovați de a fi tăcut. Abia așa, cred, vor mai putea spera că un caz similar nu va mai fi ținut secret.

Și, dacă tot am vorbit de măsuri care trebuie luate pentru a încerca să mai reducem fenomenul violenței școlare, cred că nu trebuie uitați părinții. Mulți adulți consideră că este doar de datoria profesorului de la școală să le dea educație odraslelor. Nu-s părinte, dar îmi permit totuși cîteva opinii. Nu poți pretinde altuia să-ți crească odorul, atîta vreme cît tu nu te ocupi aproape deloc de el. Și-l lași să facă tot ce vrea, să vină cînd vrea, de unde vrea. Pot fi la școală o mie de profesori, cum poți să aduci la porțile liceelor mii de jandarmi și polițiști. Dacă părinții nu-și urmăresc atent copiii, nu încearcă măcar să vadă în ce cercuri umblă, unde se duc și, mai ales, cînd revin acasă, lupta e pierdută din start. Oricît de mult s-ar strădui profesorii la școală să scoată ceva din acei copii.area cadrelor didactice, care recunosc că au ajuns să sune la poliție la fel de frecvent ca acasă.

Sînt apro

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!