EUROPO, VENIM!

Mișcarea DALA

Val MĂNESCU

Uite-așa stau lucrurile, zicea invariabil tata cînd intra în camera în care noi, copiii, căscam gura la televizorul alb-negru Rubin, cu ecran cît o foaie de hîrtie A 4. Am înțeles tîrziu că lucrurile care stăteau eram chiar noi, și că, de fapt, tata ironiza amar lipsa de activitate, stagnarea. El nu-și putea imagina că un om poate trăi liniștit fără să facă în fiecare zi ceva care să-i marcheze trecerea prin timp. I se părea firesc să măture curtea, să taie lemne, să tundă iarba, să repare o scîndură din gard, să vopsească poarta și să rînduiască multe altele, într-un ciclu numai de el știut. Taică-meu mișca lucrurile. Nu mi-l amintesc stînd degeaba nici chiar în zilele de sărbătoare, cînd, după ce se întorcea de la biserică și mîncam, își mîngîia pomii și stătea de vorbă cu ei. Erau pomii lui, pentru că el îi sădise și le turnase apă la rădăcină cu găleata. Curtea noastră era vie, pentru că lucrurile se mișcau mereu, ordonat, așa cum voia bunicul, care le însuflețea și vorbea cu ele. Făcea toate astea într-un ritm al lui, firesc, fără să obosească.

La toate le-a dat Dumnezeu un suflet, numai că nu se pot mișca singure, zicea, n-ai văzut că și cafeaua e mai bună dacă vorbești cu ea cînd fierbe? Și pomii care cresc singuri pe coclauri fac fructe acre, că nu-i iubește nimenea. Toporul pe care nu pui mîna o vreme, ruginește. Cît despre mașini, dacă nu le miști din loc o lună, două, greu le mai faci să pornească. Nu se oprea din treburi cînd spunea toate astea.

În seara de marți, Mihai Chiuaru, președintele plasticienilor băcăuani, a invitat presa la o discuție cu cei care se străduiesc să ne facă existența mai suportabilă, modelîndu-ne gustul pentru lucruri frumoase. Pretextul a fost aniversarea lui Ilie Boca, unanim recunoscut drept patriarhul artelor plastice din Bacău. S-au rostit urările frumoase care se cuvin în aceste ocazii. Vorbele de duh și glumele lui Ovidiu Genaru și ale lui George Zărnescu au împrăștiat repede patetismul gata-gata să dea năvală în atmosfera Galeriilor.

A trecut un înger pe de-asupra mesei. Au apărut apoi subiectele zilei: Zambaccian – Bacăul, din nou primul în țară, Jiji Becali – incult, dar adevărat și eficient, Prigoană – din ce în ce mai simpatic. Dar de ce nu-i nimeni de la organele locale să-l felicite pe maestrul Boca ? De ce n-au venit toți ziariștii invitați? Că doar era anunțată o dezbatere despre cîtă implicare își poate permite artistul în viața cetății, despre cîtă putere are el să schimbe în bine înfățișarea orașului… Chiar dacă lumea îi percepe ca pe niște visători dezinteresați de realitatea imediată, asediați de idealism și izolați în turnul de ivoriu al creației, artiștii se consideră, mai înainte de orice aprecieri, cetățeni ai Bacăului. E o comunitate importantă, cea a artiștilor. Dacă-i adunăm la un loc și pe scriitori și pe arhitecți și pe actorii de la cele două teatre și pe instrumentiștii Filarmonicii, facem vreo cîteva sute de suflete. Adăugăm și ziariștii cu vocație și avem imaginea celor care nu se mulțumesc să treacă prin oraș și să privească, pur și simplu, cum stau lucrurile. Timpul pe care-l trăim acum, prin ei rămîne în istorie și, place sau nu altora, doar prin ceea ce fac ei și constructorii, lăsăm și noi, mulțimea, o urmă din felul în care gîndim și mișcăm lucrurile în viața asta.

Numai că, prea-ocupată cu trecătoarea și scurta zi de azi, Puterea nu profită că-n oraș, chiar aici, pe lîngă birourile Ei renovate, trec mereu cetățeni care au curaj să viseze că ziua de mîine în Bacău va fi mai frumoasă. Uite că nu-i întreabă nimeni pe artiști de sănătate, dară-mi-te să-i consulte dacă roșul e culoarea cea mai potrivită pentru dalele de miliarde din fața Prefecturii. Chiar, domnule primar, domnule prefect, domnule președinte, vă roagă artiștii să le dați voie să picteze pe dalele care se desprind din paviment! Le permiteți să transforme dalele de care se împiedică trecătorii în obiecte de artă și să deschidă o expoziţie? Iar Dumneavoastră ați putea rămîne în istorie nu doar ca niște oameni politici înțelepți și iubitori de cultură, ci și ca inițiatori ai mișcării DALA !

DALA va fi un pandant modern la mișcarea suprarealistă DADA, pornită cumva tot de pe meleaguri băcăuane, acum vreo optzeci de ani. Chiar azi, artiștii noștrii sînt gata să transforme (gratis!!!) Non-sensul, Incredibilul, Absurdul în obiecte de artă nemuritoare.

Pentru că ei nu pot privi impasibil cum stau lucrurile. Helvetica-R e pot mișca singure, zicea, n-ai văzut că și cafeaua e mai bună dacă vorbești cu ea cînd fierbe? Și pomii car

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!