Sîmbătă, 4 martie

Sinaxar ortodox: Sfîntul Gherasim de la Iordan
Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Cazimir

Duminică, 5 martie

Sinaxar ortodox: Sfîntul Mucenic Conon
Sinaxar romano-catolic: Fericitul Romeo

Cuviosul Gherasim a fost unul din cei mai străluciți călugări ai Bisericii. Mănăstirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfînta cetate a Ierusalimului, ca la 35 de stadii, iar de rîul Iordanului, ca de o stadie. Acolo primea pe cei începători, iar părinților mai înaintați spiritual, le dădea chilii sihăstrești în pustie. Erau sub mîna lui, în pustie, nu mai puțin de șaptezeci din acești viețuitori, cărora le era dată de Cuviosul Gherasim acest fel de rînduială a vieții: cinci zile pe săptămînă fiecare ședea în chilie, singur, în tăcere, avînd lucru de mînă. Se mînca puțină pîine uscată, pe care o aducea cu sine din mănăstire, apă și curmale; iar a gusta o fiertură nu le era slobod, nici foc nu-i lăsa să aprindă în chiliile lor, ca, nici cu cugetul, să nu dorească ceva, în acele cinci zile. Iar sîmbăta și Duminica, toți veneau în mănăstire și se adunau în biserică, la dumnezeiasca Liturghie, și se împărtășeau cu preacuratele și de viață-făcătoarele Taine ale lui Hristos. După aceea, intrînd în trapeze, mîncau fiertură și beau puțin vin, întru slava lui Dumnezeu. Apoi, fiecare își aducea lucru mîinilor sale, pe care îl lucrase în cele cinci zile, și-l punea înaintea starețului, iar Duminica după amiază, iarași, fiecare se ducea la pustniceasca chilie, luînd puțină pîine și curmale și un vas cu apă, precum și mlădițe de finic, pentru împletit coșnițe. Și atît de mare le era sărăcia, încît fiecare nu avea nimic altceva, decît numai o haină veche, ce-i acoperea trupul, o rogojină, pe care se odihnea, și un vas de lut, cu apă. Și aveau poruncă de la părintele lor ca, în momentul în care ieșeau din chilie, să nu-și închidă ușa, ci să lase chilia deschisă, ca oricine ar fi voit să intre și să ia ce i-ar plăcea din acele lucruri, să nu fie oprit. Ei aveau, totuși, o inimă și un suflet, deși, fiecare dintr-înșii, zicea că nimic nu este al său, ci toate sînt de obște. (Constantin GHERASIM) Și aveau poruncă de la părintele lo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!