Profesia de… român!

Avînd verticalitatea înghețatei pe băț expusă la soare, cei care băgau odată limbuța în urechea activiștilor de partid doresc acum să ne bage serviciile secrete sub plapumă. Din dorința exacerbată de a pupa continuu cazmaua prezidențială, membrii Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT) s-au hotărît să dea libertate deplină Serviciilor Române Secrete de Informații în a folosi cum și cînd doresc bunurile personale ale contribuabililor, bașca sufragiul de a lichida mai ceva ca virusul H5N1 cînd și unde doresc.
Nu fac parte din categoria celor care știu să facă ochi dulci stîngii cînd toți sînt dreptaci, și viceversa; de aceea proiectul ca haidamacii care se ocupă de siguranța națională să-mi folosească așternuturile și „scutecele” cum și cînd poftesc, fără discernămînt, m-a determinat să scuip de trei ori în sîn și să exclam: „încurcă-i, drace!” Dincolo de pericolul iminent al stîrnirii efectului bulgărelui de zăpadă în societatea autohtonă, de motivația unei astfel de hotărîri, Consiliul Suprem de Apărare al Țării ar trebui mai degrabă să calculeze cîți metri cubi de cherestea ar fi necesari pentru repararea fațadei proprii stricată de aceste propuneri aberante. Eu personal mă feresc de iluzia că intelectualul român se va detașa continuu de hîrdăul politicii, în primul rînd din dorința de a-și proteja familia și imaginea de lăturile aruncate mai mereu de aleșii noștri. Cînd băieții școliți în prinderea vrăbiuțelor vor încerca consistența ouălelor din frigiderul profesorilor sau apretul lenjeriilor de pat din iatacul scriitorilor, nu cred că intelectualul român va lua poziția de drepți salutînd sîrguincios.
Băgatul bățului prin gard pentru hîrjonirea derbedeilor care ar tînji la siguranța națională, în detrimentul intimității personale, va conduce în mod cert la reacții puternice din partea celor care pînă acum au fost doar niște romantici ai vieții zilnice. Sintagma conform căreia „nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, ci totul se tranformă” nu va avea succes în acest caz deoarece nimeni dintre noi nu dorește ca serviciile secrete să-i schimbe garnitura de la robinet în timp ce nevasta se dușește și nici soacrele să-și pună gogonelele în borcane în prezența aparatelor de ascultare.
Deocamdată luările de poziție virulente în acest caz sînt mai mult de complezență, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Dacă acestor proiecte li se vor asigura reeșapări în Parlamentul României, ca în cazul marilor datornici, nu cred că intelectualul român va continua să se insularizeze ca pînă acum vărsînd lacrimi în găurile din asfalt. Se vor sensibiliza înainte ca aura condeiului pe hîrtie să dispară în dosarele lacome ale securității și libertatea individuală să se ducă cine știe unde, la fel ca marile privatizări care miros a pușcărie.
Abilitatea politică a demnitarilor de a sări dintr-o bancă politică într-alta mai ceva ca un schior pe trambulina tranziției nu i-a împiedicat pe aceștia să încerce, prin această nouă curvăsărie politică, să ne bage „mortul” defunctei securități în propria ogradă pentru apărarea intereselor lor personale. Cum conul (cornul) abundenței curge, se pare, numai pe anumite străzi cu denumiri mistice, nu știu ce-i îngrijorează în așa măsură pe colegii demnitari de-mi trimit”gradele” să-mi numere perechile de șosete din dulap ori să-mi împăneze florile artificiale cu”urechelnițe” de ascultare. într-adevăr, dacă ai un dosar nu rămîi fără susținători, dar să crezi că folosirea mașinilor, a telefoanelor sau dormitoarelor personale ale populației îți va produce liniștea și fericirea veșnică mi se pare o prostie mai mare decît căzutul în”susul” lui Băsescu. Nu mă aștept nici ca președintele să rămînă permanent cu fluierul în gură pentru a chema de îndată la ordin întreaga ceată de gealați din șoproanele pensionarilor ceapiști pentru dezvăluirea numărului de știuleți din hambarele patriei care ar constitui un atentat la mămăliga națională! Mă aștept, însă, la mai mult bun simț din partea celor care ar trebui să ne apere interesele, nu să le îngrădească, dar și la o opoziție mai virulentă a celor care pînă acum s-au ascuns ca porcu-n păpușoi de frica tăvălirii în troaca politicii mioritice. S-a mizat tocmai pe veșnicul dat din umeri, atitudine ce ne caracterizează începînd cu timpurile arhaice ale „Mioriței” în încercarea de a ne înjunghia pe la spate, și încă nu pentru prima dată. Abia atunci cînd cei care se ocupă de liniștea și securitatea țării vor înțelege că prima lor profesie este cea de român și nu de răscolitori prin rufele murdare și constituțiile anemice ale cetățenilor pentru odihna netulburată a primului salariat bugetar al țării, vom putea să credem într-o trăire mai bună. Pînă atunci să începem temeinic curățenia de Paști, în așteptarea vizitelor confidențiale ale amicilor cu iz de pușcă, pentru că Turnul Babel iscat la Cotroceni de toate partidele chemate la consultație m-a determinat să cred că locuiesc pe o alee a veseliei în cartierul poliglot al nedumeririlor rîncezite de uitarea drepturilor constituționale ale cetățeanului și în care locatarii abțiguiți de beția puterii se scuipă unii pe alții prin ferestre.
Cum sîngele mahalagismului s-a mutat din inima politicienilor și în arterele potentaților zilei cercetați de D.N.A. nu îmi doresc decît ca flegmele pe care zilnic aceștia le așează la butoniera ziariștilor români să fie un semn că în evoluția democrației cuiva îi mai pasă de așezarea pe șestache a unei colive sereiste pe masa celor care participă anticipat la parastasul Constituției. (Adrian George AGAFIȚEI)tînji la siguranța națională, în detrimentul intimității personale, va conduce în mod cert la reacții putern

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!