Voluntariat departe de casă

Voluntarii străini care poposesc la Bacău spun că au venit în România pentru a cunoaște cultura și civilizația de la noi. Alții o fac din spiritul de aventură, ori pentru că munca timp de cîteva luni în România le întregește în mod favorabil autobiografia. în schimb, realitatea este că cea mai mare parte dintre tinerii voluntari străini vin să muncească, să pună osul, cum zice românul, chiar dacă au de trecut peste bariere ce țin de balcanismul de la noi. O dată sau de două ori pe săptămînă, după 12 ore de muncă prin centrele de copii, ei se întîlnesc într-un bar din Bacău și își povestesc experiențele.

Alexis Messmer, David Martinez și Elly Buurman sînt trei dintre voluntarii care trăiesc și muncesc la Bacău. Messmer este francez și profesează la Facultatea de Litere și Științe a Universității Bacău. Este primul lector francez cu care catedra de Franceză a Facultății Bacău a încheiat o colaborare directă în ultimii 15 ani. Alexis spune că se consideră un adevărat ambasador al Franței în România. Are strînse legături cu Centrul Cultural Francez din Iași, cu care peste două săptămîni va organiza o gală a filmului francez de artă la Bacău. Este licențiat în istorie și geografie și, chiar dacă prin firea lui vorbește puțin, a învățat foarte bine să vorbească românește. Este un om simlu, dezinvolt și modest. Consideră România ca fiind țara lui de adopție. Pe băcăuani îi prețuiește, spune el, la fel ca pe un vin bun de Bordeaux. Dar Alexis Messmer este un necunoscut la Facultatea de Litere, chiar dacă este lector universitar. Dovadă, neștiința secretarelor de acolo, cărora le-a trebuit timp îndelungat să-și amintească de francez, de ce predă și care îi este numele de familie. în rest, este apreciat și stimat de colegii lui români.
David Martinez a venit din Statele Unite ale Americii. Este de nouă luni în România și spune că va pleca acasă în toamna anului viitor. Lucrează la Școala Americană finanțată de Leslie Hawke. A făcut colegiul în San Diego și se mîndrește că este pe jumătate mexican. El a declarat că s-a acomodat greu la noi în țară din cauza diferențelor culturale. Este plătit de guvernul SUA doar cît să poată să-și plătească întreținerea, mîncarea și cheltuielile zilnice. „Nu mă sfiiesc să pun mîna, să ajut acolo unde este nevoie de mine. La cei 23 de ani pe care îi am, vreau să cunosc mai mulți tineri români. Am venit 120 de voluntari din SUA și cred că am avut noroc să fiu repartizat la Bacău”, a precizat Martinez. Nu se plînge de nimic. Vrea o mîncare mai diversificată pentru că „noi, dimineața, mîncăm un meniu francez, la prînz american și seara mexican sau chinezesc. La barul unde intru să mă întîlnesc cu prietenii aș vrea să pot bea berea de acasă”, spune cu regret Martinez.
Elly Buurman este din Olanda. Studentă în an terminal, Elly face un stagiu de pregătire pe asistență socială în centrele rezidențiale ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de la Bacău. A venit în România în vara anului trecut și este însoțită de logodnicul ei. Tînăra le-a spus colegilor români că nu va fi punct de pe harta țării noastre pe care să nu-l calce cu piciorul. Muncește de luni și pînă joi, iar de vineri pînă duminică seara se urcă în tren și călătorește. âi place România, îi plac băcăuanii, dar spune că mai sînt multe de făcut. Pe lîngă cele trei exemple de mai sus, în Bacău locuiesc peste 20 de voluntari străini. Nici unul dintre ei nu a vrut să vorbească cu presa. Patronul pub-ului unde se întîlnesc de două ori pe săptămînă a precizat că „le place să treacă nebăgați în seamă. Se distrează bine cu bani puțini și își fac repede prieteni. Probabil din modestie nu au vrut să discute cu presa”. Despre voluntarii străini am discutat cu directorul general de la Fundația de Sprijin Comunitar (FSC), Gabriela Achihăi.
„în anul 2004, am fost ajutați de zece studenți francezi în renovarea
centrului „Pistruiatul”. Au muncit pe rupte tinerii ăia. Pe perioada verii au plecat cu copiii într-o tabără de vară, la Vatra Dornei. Anul trecut am avut voluntari studenți englezi. Au venit pentru realizarea unui program conceput în străinătate. S-au întrecut în parcurgerea drumului dus-întors din Anglia pe forțe proprii, iar banii strînși de fundația lor în acest scop au fost donați centrului „Pistruiatul”.
Aici, au interacționat prin intermediul copiilor și a cinelor cu profil
național, cu familiile acestora, unde de altfel s-au și cazat. Au spus ei, pentru a înțelege cît mai bine problemele neplăcute de care au parte aceștia”, a declarat Gabriela Achihăi. (Florin NISTORESCU, George AGAFIȚEI)ofes

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!