Excepțiile politice

Ștefan RADU

Domnii Duvăz – PSD și Antonescu – PNL s-au declarat extrem de nemulțumiți pentru faptul că „se judecă la grămadă” clasa politică românească. Adică de vină ar fi – bineînțeles! – presa pentru imaginea publică dezastruoasă a parlamentarilor deoarece criticile ziariștilor nu sînt explicite, cu nume și prenume, cu documente clare incriminatoare. Nu de alta, dar printre aleșii noștri ar fi numeroase „fete mari”, sfinți, mucenici și sihaștri care se sacrifică pentru binele votanților năpăstuiți. Aceștia nu vor să fie contabilizați împreună cu cei care și-au umflat conturile și au acumulat averi considerabile doar din traficul de influență și din șpăgi. Este corectă o asemenea dorință, însă chiar domnii ocupanți de fotolii în Legislativul țării au adus presa în situația de a nu putea nominaliza. Și atunci cînd toată lumea știe că deputatul X sau Y este o pușlama ce poate fi cumpărată cu cîteva ferestre termopan nu ai cum să scrii numele citeț într-un articol pentru că ajungi în instanță cu prima cursă expres. Nu-mi amintesc de vreun parlamentar cinstit care să fi sărit ca ars în sprijinul atîtor jurnaliști purtați prin tribunale și condamnați pentru cele mai ciudate acuzații (cum ar fi calomnia prin fotografie!!). Spre deosebire de parlamentari, ziariștii nu beneficiază de imunitate. Cînd îi aud pe aleșii noștri vorbind la general și ferindu-se de pronunțe nume îmi piere orice chef de haiducie. Ei între ei, acolo, în Parlament, știu foarte bine cu ce se ocupă unul sau altul. Nu am auzit, însă, vreo dezvăluire de la tribuna Senatului sau Camerei Deputaților, chiar dacă declarațiile politice sînt protejate de legea imunității.

Nu neg faptul că printre cei vreo 600 de aleși sînt și oameni cinstiți, dăruiți principiilor pentru care au candidat. însă ei nu prea se manifestă. Curățenia în cadrul clasei politice trebuie făcută chiar de politicieni. Nu pot să cred că președintele unei filiale de partid așteaptă să nominalizez eu, într-un editorial, toate hahalerele care se agită public sub protecția lui. Știe el mai bine cu cine s-a înhăitat și cum merg treburile. Un proaspăt personaj politic local, ajuns conjuntural la cozonacul puterii, îmi declara senin și convins de corectitudinea discursului său că „a venit vremea acțiunii noastre pentru că vîntul bate acum în vele!”… Dacă ar fi să-i dau numele, mîine sînt citat la tribunal. Cum mă ajută domnii Duvăz și Antonescu într-o asemenea situație? Nici nu mă vor băga în seamă pentru că eu sînt un biet redactor din provincie, bun doar să critice și să voteze cînd îi vine vremea…

Discreditarea clasei politice – evaluată otova doar pentru că din rîndul ei nu s-a ridicat nici o voce credibilă și justițiară – a ajuns într-un punct în care chiar fundamentele societății democratice sînt erodate. Din ce în ce mai mulți sînt cei care spun că la un eventual referendum românii ar vota cu un sinucigaș entuziasm desființarea Parlamentului. Astfel, principala instituție care garantează libertățile individuale și funcționarea sistemului democratic este în situația de a i se contesta utilitatea în România. Nu mass-media este salvarea. A cere jurnaliștilor să igienizeze cloaca politicianistă este o abordare parșivă și o derobare de responsabilități din partea politicienilor care se pretind curați și bine intenționați. Cînd ei nu vor mai accepta să fie colegi de Parlament, de partid, de listă de candidați, de club de interese cu toți escrocii care își cumpără funcțiile locale și centrale, atunci electoratul va avea încredere în acțiunile lor. Deocamdată avem doar ceea ce ne spun procentele din sondaje…a. Nu mass-media este salvarea. A cere jurnaliștilor să igienizeze clo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!