Limba maghiară seamănă discordia între sătenii din Ciucani

învățămîntul în limba maghiară introdus, anul trecut, în satul Ciucani, din comuna Răcăciuni, seamănă discordia între locuitori, din care unii au primit bani și bunuri pentru că și-au trimis copiii să învețe ungurește. Deși mica școală a Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova este facultativă, respingerea „imixtiunilor maghiare”, cum le numesc unii, atitudine susținută, mai mult sau mai puțin discret, de preoții catolici, riscă să dea naștere unor tensiuni etnice în zona atît de des vizitată de unguri.

Plătiți să ia lecții de maghiară

La sfîrșitul lunii ianuarie am primit la adresa redacției o sesizare sub anonimat prin care ni se semnala „conflictul surd iscat de presiunile pe care le fac ungurii pentru a-i determina pe ceangăi să se declare maghiari, un bun exemplu fiind subvențiile acordate copiilor dispuși să învețe limba oficială a Ungariei”. Acuzațiile, relativ ciudate în noul context, al integrării alături de vecinii de la granița apuseană în ceea ce numim «statul european», ne-au determinat, în cursul săptămînii trecute, să ne deplasăm la fața locului, spre a afla chiar de la săteni dacă există, într-adevăr, asemenea probleme.
„Prietenia între popoare este bună și plăcută în ochii lui Dumnezeu, dar numai cînd izvorăște din sinceritate, fără foloase materiale. Or în satele catolice din jurul Bacăului, printre care și Ciucani, lucrurile sînt în avantajul anumitor cercuri maghiare, de pildă școala în ungurește pentru care copiii primesc subvenții anuale de circa trei milioane lei vechi și care este o veritabilă abureală, avînd alte scopuri. Ca să nu mai zic de îmbrăcămintea destul de uzată primită din Ungaria ori de excursiile gratuite pe care le fac copiii acolo”, a declarat unul dintre locuitorii Ciucani-ului, P.M. Potrivit spuselor lui, în 2005 s-a închiriat o casă pentru școală în limba maghiară, care urma să țină cîteva ore după școala normală. O parte dintre săteni au căzut la învoială să-și dea aici copiii, pentru bani și bunuri, și au intrat în conflict cu ceilalți, care vedeau acea școală improvizată drept un amestec neavenit, în condițiile în care ei se simțeau români și nu vedeau utilitatea limbii maghiare.
„Ungurii vin mereu în zonă, țin legătura cu unii dintre noi, și folosesc toate astea în scopuri propagandistice. Iar copiii noștri s-au stricat, nu mai știu să citească nici românește, nici ungurește”, a mai spus omul revoltat. Ne-a arătat de asemeni un fragment tradus dintr-o publicație catolică din Ungaria, «Csiksomlyo Magazin», care conținea declarații de genul „noi sîntem unguri, nu ceangăi, și vrem liturghie în maghiară”. Existența școlii maghiare a fost confirmată de viceprimarul din Răcăciuni, Gheorghe Bîtlă. „Unitatea e improvizată într-o casă particulară. Ea a creat probleme deoarece o parte dintre săteni, susținuți din cîte am înțeles și de preoțimea locală, nu vor să se considere maghiari. De altfel, la recensămîntul din 2002, mai toți locuitorii comunei s-au declarat români, doar 153 din 4000 au ales să se înregistreze ca ceangăi”, a explicat oficialul.
Pe drumul spre mult hulita școală, am stat de vorbă și cu cîțiva copii. „Merg și eu acolo în fiecare după-amiază cîte 2-3 ore, desenăm, ne uităm la televizor, uneori primim dulciuri. Primim burse și ni se fac și pașapoarte, ca să mergem la ei în Ungaria”, a declarat Leonard D., în vîrstă de numai 6 anișori. „La maghiari sînt condiții mai bune și nu ni se cere așa de mult”, a spus colegul lui Stelian T. Singurul cadru didactic al școlii maghiare cu circa 20-30 de elevi, Edit Bende, ne-a întîmpinat cu o prudență cam ciudată, exprimată într-o română cam stricată. „Acest centru de învățarea limbii maghiare funcționează din noiembrie 2004. Avem clase de școală generală dar și liceu, la care înscrierea e benevolă. Rechizitele și materialul didactic ni le asigură Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova”, a precizat ea, neuitînd să adauge că „ceangăiasca diferă foarte puțin de maghiară” sau că „astfel de centre există în multe sate”. Cît despre casa transformată în școală, aceasta poate pune la dispoziția elevilor numai o sală de clasă.

Părerile sînt împărțite

Cu ajutorul unor discuții scurte cu oameni găsiți pe acasă, am luat și pulsul opiniei publice locale privind școala maghiară ori „amestecul ungurilor”. „Eu merg pe drumul meu și copilul n-o să-l dau niciodată acolo. Pe noi, românii, maghiara nu ne ajută cu nimic. Dacă ar fi fost vorba de engleză înțelegeam, așa, însă, nu. Aici în sat sînt două feluri de oameni: cei care profită și cei cu principii”, a comentat S.V. „învățămîntul în limba maghiară e o mare harababură, copiii se duc, de fapt, acolo ca să profite de niște avantaje”, a declarat și M.G. „Se duce și băiatul meu la școala asta maghiară, se dau bani și eu una mă bucur, că nu prea ne descurcăm”, a recunoscut M.M. La plecarea din Ciucani, am discutat cîteva momente chestiunea și cu mai marii școlii românești din zonă. „Noi n-am fost de acord cu acea școală în limba maghiară, însă au venit cu autorizație și a trebuit să ne supunem”, au explicat ei. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!