Sinaxar ortodox:Sfîntul Benedict

Sinaxar romano-catolic: Sfînta Matilda

Dacă omul nu își curăță de zgură cablurile sale duhovnicești, continuu el va fi scurtcircuitat și plin de teorii lumești, cu îndoieli și semne de întrebare. Atunci nu mai teologhisim, ci filologhisim istoricește sau cercetăm lucrurile juridic și matematic. Adică, dacă cuiele ce au străpuns pe Hristos au fost trei sau patru, sau cîți ostași au fost cînd au răstignit pe Hristos, și nu înaintăm spre ceea ce are însemnătate, anume că Hristos S-a răstignit pentru păcatele noastre și că a suferit mai mult decît toți Sfinții Mucenici. Căci pe aceia (mucenicii) El i-a ajutat efectiv, în timp ce pentru El însuși n-a folosit deloc puterea Sa dumnezeiască, suferind înfricoșatele chinuri din dragoste și străpungîndu-I-se amîndouă mîini și amîndouă picioare. Dacă I s-au străpuns picioarele cu un cui sau două, asta nu are importanță, din moment ce I s-au străpuns amîndouă și a suferit chinurile și a băut și fierea ca să ne îndulcească din nou în rai veșnic alături de El, ca lîngă Părintele nostru Cel iubitor.
Cei buni nu stau împreună cu cei răi, căci, cei buni, prin viața lor
sfîntă, mustră răutatea celor răi. De aceea, cei răi îi prigonesc pe cei
buni. Și de aici se întîmplă ca, într-o casă, bărbatul cel rău urăște și
prigonește pe femeia cea bună; tatăl cel rău, pe fiul cel bun, fratele
cel rău, pe fratele cel bun; sora cea rea, pe sora cea bună. Că
despre aceasta grăiește Iisus Hristos cînd zice: „Vi se pare că am
venit pe pămînt să dau pace? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci, de
acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi,
și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul
împotriva tatălui, mama împotriva fiicei, și fiica împotriva mamei,
soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei”. Dumnezeu
lasă, asupra celor buni, încercări, pentru ca ei să înțeleagă că sînt,
aici, străini și trecători, că patria lor nu este din lumea aceasta, ci
dincolo. Și așa, să poată să se depărteze de deșertăciuni: „Că pe
cine iubește Domnul îl ceartă.” Prin aceste ispite ei se smeresc și își
cunosc neputințele. Că, precum fericirea înalță, așa ispita smerește
pe om și îl aduce la cunoștință. Așa se deprind cei aleși și
îmbunătățiți cu răbdarea, care este cununa evlaviei și pe care nu
este cu putință a o învăța, fără de ispite și de necazuri. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!