Conflictul cu Calder există, dar tonul s-a mai îndulcit

Marian Iancu dezvăluie motivele pentru care vrea să dea Rafo

Transferul de proprietate la societatea Rafo Onești, început anul trecut, un proces care se anunța a fi fără probleme între companiile Balkan Petroleum (BkP) și Calder A International, a fost întrerupt brusc în luna decembrie, cînd grupul Calder a solicitat instanței judecătorești anularea dreptului de vot al acționarului majoritar, BkP, în Adunarea Generală a Acționarilor. Dreptul de vot a fost pierdut pentru termenul din luna decembrie al AGA, dar recîștigat pentru adunarea convocată pe 7 februarie. âmpotriva acestui drept, Calder s-a ridicat din nou și a obținut în instanță o hotărîre favorabilă, dar AGA s-a ținut, iar BkP a hotărît, între altele, schimbarea administratorului unic al rafinăriei. între cele două companii începuse un adevărat „război mediatic”, prin comunicate de presă și informări pe piața de capital. Acesta s-a ascuțit și mai mult cînd s-a lansat zvonul că hotărîrea AGA din 7 februarie nu a putut fi înregistrată de BkP la Registrul Comerțului și cînd cei de la Calder, împreună cu adminsitratorul unic al Rafo, firma V&V, au acuzat BkP și de folosirea ilegală a unor insemne ale societății din Onești. „Noi sîntem acționarul majoritar la Rafo” – au afirmat fiecare dintre părți, continuînd să se acuze reciproc. Pe fondul acestei crize de autoritate, s-a remarcat dintr-odată tonul brusc mai moale al președintelui BkP, Alexandru Marian Iancu, vizavi de partenerul de afaceri, Calder A Internațional. „Ziarul de Bacău” a prezentat în repetate rînduri pînă acum conflictul dintre cele două mari companii. Nu ne propunem să facem noi lumină în acest conflict. Am vrut, însă, să aflăm și punctul de vedere al lui Marian Iancu, președintele companiei Balkan Petroleum, pentru a ne lămuri, noi și cititorii, încotro se îndreaptă soarta Rafo Onești.

– întrebarea fundamentală în acest conflict de interese, domnule președinte, rămîne cine este, totuși, acționarul majoritar al rafinăriei?
– Astăzi, este Balkan Petroleum. De aici au plecat atîtea discuții cu cei de la Calder, care sînt investitori în Rafo și care, prin administratorul unic, au și un cuvînt de spus acolo.
– E un răspuns care vine, invariabil, și din partea Calder, numai că ei se văd acționar majoritar. în cine să credem?
– Eu sînt un tip care nu minte, iar dacă nu-mi convine o întrebare nu răspund. De la ei aflați opinii, dar eu sînt cel care semnează acte la Rafo, în calitate de acționar, deci eu vă spun chiar adevărul.
– Cum argumentați ceea ce susțineți?
– Mergeți la Registrul Comerțului.
– Păi, la Registrul Comerțului ați fost și dumneavoastră, după AGA din 7 februarie, și nu v-au înregistrat mențiunile. Au considerat că adunarea nu a fost legală?
– Informația dumneavoastră nu este exactă. Lucrurile stau altfel, iar noi ne bazăm numai pe prevederile legii.

Ținta alternativei – plata datoriilor rafinăriei

– Care ar fi adevărul și, în fapt, de unde a pornit totul?
– Anul trecut, în vară, am semnat cu Calder A International un contract cadru, un memorandum în care sînt parte mai multe contracte prin care încercam, așa cum am făcut de trei ani încoace, să reașezăm etapă cu etapă Rafo. Am venit în Rafo în 2003, am găsit-o oprită și goală. Am investit, am repornit-o. în trei ani nu am făcut un dolar datorii la buget. Deci, am dovedit că se poate, că merge treaba, iar etapa care urma să înceapă în vara trecută am considerat că are ca țintă alternativa la Planul de reorganizare a rafinăriei. Plan care fusese atacat furibund de noul guvern, care automat nu va ține partea lui Rafo și a platformei de la Onești, ci a celor de la Petromidia, unde s-a dovedit că sînt toți acționari, toți miniștrii importanți din acest guvern. Atunci trebuia o alternativă viabilă la Planul de reorganizare, cu țintă plata datoriilor bugetare, a datoriei la fondul de asigurări de sănătate și, ulterior, către Petrom-OMV. Făcîndu-se acest memorandum am considerat că toate obligațiile din interior trebuie respectate ad litteram. S-a întîmplat ca Parchetul General să pună, însă, sechestru, ulterior semnării memorandumului, pe acțiunile Balkan la Rafo, invocînd datoriile bugetare ale rafinăriei. Datorii pe care Balkan nu le-a făcut, ci le-a preluat. Sînt documente publice, recunoașteri din acest punct de vedere ale Ministerului de Finanțe. Nu sînt datorii pe care noi le-am făcut, ba din contra.
– Sînt așa-numitele datorii istorice.
– Da. Pe această motivație existau dosare în anchetă referitor și la cei care au fost înainte la Rafo, dar și la noi. Și era normal să intrăm și noi, pentru că ne-au găsit, cum se spune, în cocină, deci miroseam ca porcii. în prima fază ne-au luat la grămadă, dar apoi au început să disjungă. Pe acest considerent au pus acest sechestru, în condițiile în care actele memornadumului erau deja făcute. Iată cum, pe acest motiv, s-a blocat și transferul de proprietate asupra părții de aproape 98% din capitalul social al rafinăriei, deținut de BkP. Lucru care ne-a enervat și pe unii și pe ceilalți. Nu am avut ce face decît să ne adresăm reproșuri reciproce. De aici a intervenit această criză de autoritate, dar Rafo a continuat să funcționeze, iar legea română ne ține pe noi responsabili la Rafo, pe cei de la Balkan. însă dacă avem obligații trebuie să avem și drepturi. Așa au început discuțiile între noi, între Balkan și Calder, între noi și managementul de la Rafo.
– De ce și managementul de la Rafo?
– Unde puteam noi să atacăm juridic, să-i determinăm ca ei să acționeze împotriva sechestrului în calitate de cumpărători, decît numai asupra managementului, care era devotat noului cumpărător? Pe de altă parte mi se pare, însă, un lucru firesc ca managerii să țină partea celui care cumpără, pentru că el, cumpărătorul, dacă e de bună credință, va fi mai devreme sau mai tîrziu proprietarul rafinăriei. Noi nu puteam, însă, să stăm pe loc, ci am vrut să ne exercităm aici toate drepturile, mai ales că eram încărcați cu obligații. Dar neînțelegerile între noi au degenerat, fiecare urmărindu-ne interesul.
– Ați ajuns, însă, „la cuțite” și la interzicerea dreptului de vot în AGA, și în decembrie, și în frebruarie. De ce susțineți că adunarea din februarie a fost, totuși, legală?
– Pentru AGA din 7 februarie Calder s-a adresat din nou instanței, care le-a dat o hotărîre favorabilă, dar cu un amendament. Dar cînd noi am ajuns în Rafo, să suspendăm adunarea, pentru că se invoca această hotărîre judecătorească, hotărîrea încă nu exista. Nu a putut fi prezentată, nu era redactată. Au avut doar un certificat de grefă, și acela incomplet, neinstituit cu titlu executoriu, moment în care 98% din acționari erau prezenți la AGA prin reprezentanții Balkan, cu notar de față, cu împuterniciți, cu avocați, cu tot. S-a hotărît, deci, să se țină adunarea generală, să se treacă prin toate punctele AGA Ordinare, urmînd ca efectele hotărîrii judecătorești să le invoce ei în aval de această adunare generală, pe cale judecătorească. Noi am ținut AGA, pentru că nu s-a făcut demonstrația că există hotărîrea completă a instanței, urmînd ca în momentul în care aceasta va fi redactată ea să-și facă efectele. Hotărîrea judecătorească a apărut pe 8 februarie, tardiv, și cu un defect în partea de dispozitiv – locul în care se arată ce a hotărît judecătorul -, în condițiile în care se spunea că s-a suspendat doar AGA Extraorinară. Fără cea ordinară. Deci a intervenit un viciu de formă.
– Ați considerat, prin urmare, AGA legală și ați urmat pașii normali pentru înregistrarea de mențiuni în Registrul Comerțului.
– Noi nu puteam să ne oprim în a pune în executare hotărîrea AGA, o AGA a acționarilor recunoscuți conform legii române. Deci am mers mai departe, am așteptat cele două săptămîni pentru a merge la Registrul Comerțului și de a publica modificările în Monitorul Oficial, am anunțat judecătorul sindic cu ce am hotărît, am anunțat și administratorul judiciar. Ceilalți aveau calea judecătorească de a cere anularea hotărîrilor. Ceea ce așteptăm și astăzi. Altfel, nimeni nu poate anula o hotărîre AGA. în decembrie, ni s-a prezentat hotărîrea judecătorească, am ținut cont de ea și nu am ținut AGA, după care am cerut recuperarea dreptului de vot. Or, acum, abia pe 1 martie au făcut rectificarea de rigoare. Noi am depus la Registrul Comerțului toată documentația, iar administratorul judiciar a depus o opozabilitate la cererea noastră de înscriere de mențiuni referitoare la schimbarea administratorului unic. Vechiului administrator, pe care l-am revocat, i-am atras și răspunderea materială, pentru că a recunoscut public că are un alt contract de management cu altă companie și nu-i normal să acționeze împotriva intereselor proprietarului. Iar judecătorul de la Registru a trimis cauza spre soluționare unei instanțe judecătorești de contencios, să vadă dacă există vreo problemă în acest diferend între proprietar și administratorul judiciar. Deci nu a respins demersul nostru. Se judecă în tribunal, să se vadă dacă între noi, proprietarul, adunarea generală și opozabilitatea administratorului judiciar există probleme care pot face obiectul unei judecăți sau nu. Deci nu ne-a respins nimeni la Registru, informația dumneavoastră nu este corectă. Nu poate face nimeni aceasta, drepturile proprietarului sînt garantate prin Constituție. Astăzi, Legea ne ține garanți la Rafo pe noi, cei de la BkP. Deci, că această AGA va fi dusă sau nu pînă la capăt va stabili instanța. Iar noi ne vom subordona acestei hotărîri.

Administratorul Rafo nu se subordonează în nici un fel BkP

– Sînteți, spuneți, acționarul majoritar. Dacă în acest moment ridicați telefonul și dați un ordin la Rafo, directorului general, acesta îl va executa?
– Conform legii, acționarul majoritar nu poate da ordine. El poate judeca sau cenzura administratorul, poate să le atragă răspunderea sau orice altceva numai într-un cadru organizat. în AGA. Nu se poate implica în administrație. Mutual, dacă există respect între ei, acționarul poate interveni. Dar societățile în care acționarii se amestecă în administrație s-au dus de rîpă. Pentru că administratorul are interes să respecte legea, fiind implicat cu răspundere în actul de administrare, iar interesul acționarului este să cîștige cît mai mulți bani. Legea delimitează aceste interese, iar cînd devin comune apar probleme. Și am avut, slavă Domnului, destule experiențe de acest gen. Oricum, astăzi, administratorii de la Rafo nu se subordonează sub nici o formă BkP. Și nu-i pot acuza în acest sens.
– Ei au lăsat și public impresia că execută ordine de la Calder.
– Este adevărat. Dar mai puțin ne deranjează acest lucru. Pe noi ne interesează ca Rafo să treacă pe mîini bune, poate chiar ale lui Calder. Ei să-și respecte cele asumate, iar noi să considerăm că am încheiat o etapă în care am dovedit că Rafo a devenit de interes, că putem aduce investitori, care să se uite un pic și la Carom, unde sînt probleme. Carom e legat tehnologic de Rafo, iar în viitor, dacă investitorii vor rămîne, poate se vor gîndi și la Carom să o aducă la Rafo. în planul de reorganizare a rafinăriei noi asta am vrut, fuziunea Rafo – Carom. Uton era deja proprietate a lui Carom și astfel se refăcea platforma industrială Borzești. Așa a fost aprobat planul, dar la alegeri s-au schimbat lucrurile, iar la putere au venit cei care sînt în total dezinteres față de platforma Onești. Ba, din contra, vor să o distrugă. Au blocat acolo fuziunea, capitalizarea datoriilor. Altfel, astăzi platforma industrială Onești era cea mai puternică din România.

Calder – acceptată, dar „cenzurată”

– Dumneavoastră credeți în Calder, o vedeți chiar acționarul potrivit pentru Rafo. în alte ocazii v-ați ridicat împotriva ei. Nu-i o schimbare de ton, care poate părea suspectă?
– Niciodată tonul meu nu a fost altul, oriunde m-am exprimat. Nu am spus niciodată că nu e binevenit un investitor puternic, chiar și Calder. Am spus că trebuie să le acordăm încredere, dar să-i cenzurăm – în sensul de a-i urmări în demersurile lor, să vedem dacă sînt, într-adevăr, ceea ce au spus. Am avut îndoieli, în anumite momente, dar în nici un caz nu am spus că trebuie îndepărtați, că nu trebuie „forțați” să-și respecte toate angajamentele și principalul obiectiv, care a sunat astfel: alternativa la planul de reorganizare, adică plata masei credale sau cel puțin a acelei părți interesate să anuleze planul. Dacă Rafo moare, totul moare în jur.
– Pare, totuși, cam nefiresc că ziceți „uite, poate Calder va face ceva bun pentru Rafo”, în condițiile în care pe toate canalele apar atacuri reciproce, negații la adresa celuilalt. Ei vă neagă, iar dumneavostră păreți a le întinde o mînă?
– Aceasta a fost poziția noastră dintotdeauna. Eu caut să comunicăm, nu să rupem relațiile, să negociem în folosul Rafo și al nostru. Stresul este, însă, un pic mai mare la ei. Pentru că au de trecut o sită deasă, dacă mă refer la AVAS, care trebuie să-și dea acordul pentru contractul de novație, au de trecut un plan atacat din toate părțile, angajamente mari. Automat, și polemica este mai mare. Dar îi accept, nu rup legăturile și sper, în continuare, ca ei să fie cei care am crezut că sînt.
– Cînd v-ați întîlnit ultima oară cu ei?
– La începutul săptămînii trecute.
– E o dovadă de comunicare?
– Există comunicare. Discutăm polemic, dar nu înseamnă că nu ne respectăm ca profesioniști, că nu le respectăm puterea lor financiară mai mare, așa cum și ei respectă ce am făcut, capacitatea noastră intelectuală și ideea planului de reorganizare ca unică soluție. Noi nu am cerut guvernului ajutor, nici pe vremea lui Adrian Năstase, nu ne-au șters datoriile. Celebra ordonanță cu privire la datoriile rafinăriei spunea că se luau bani de la ANAF și îi treceau la AVAS, pentru că AVAS urma să devină proprietar prin planul de reorganizare. Dacă se făcea fuziunea cu Carom și se înființa Compania Moldova, statul devenea majoritar într-o companie care dovedea că știe să lucreze fără datorii. Putea ieși pe Bursă, putea face o nouă privatizare de succes, pe o companie cu o pondere în produsul Intern Brut de luat în seamă, care nu avea nevoie de transformarea datoriilor în acțiuni. Dar ei au vrut să distrugă, iar noi vrem să ieșim din acest joc, în favoarea unei companii care poate lupta cu un guvern ostil.
– Guvernanții au spus clar că vor falimentul Rafo.
– Au spus-o. S-a schimbat președintele AVAS, a venit șeful de cabinet al lui Tăriceanu care a spus răspicat că vor face tot ce pot să lichideze Rafo. Țintă clară.

Calder mai are de plătit la Rafo

– Calder a cumpărat, deja, o parte din acțiunile rafinăriei. Dar nu a apucat să plătească toate ratele. Cît de aproape sînt de a intra în drepturi depline?
– Ceea ce au arătat ei că au achitat este numai o parte din totalul obligațiilor. Contractele sînt mai multe și stau sub un contract cadru. Ei au arătat numai o felie. însă noi nu vrem să-i oprim din ceea ce au de făcut. Dar dacă greșesc le spunem. Ei au obligații asumate, prin contracte, într-un cadru general asumat în scris. Orice clauză nerealizată dintr-un contract aduce rezilierea tuturor celorlalte. Nefiind, însă, o polemică în justiție am punctat-o numai cînd a fost nevoie. Ei au plătit unele, dar nu și pe altele, care sînt mult mai multe. Sîntem niște arbitri ai acestui transfer de proprietate și așa vom rămîne. Noi tot ce am spus am făcut. Nici sindicatul nu poate comenta ceva la poziția noastră. Noi ne-am asumat alternativa la planul de reorganizare, am recunoscut-o public. Lăsăm locul altora mai mari. Dar nu facem rabat de la interesele noastre și vom aborda dur respectarea legilor. Noi am amendat acolo unde nu ne-a convenit. Noi ne judecăm cu statul, ei spuneau că sînt proprietari, dar numai cînd le convenea. Nu și în condițiile în care noi ne judecam cu statul, cînd avizam contractele, cînd mergeam la procese la Brașov, Bacău sau București. Ei sînt proprietari numai la producție. Noi vrem să-și asume tot și atunci vor avea și drepturi. Să se bată și ei cu statul, să iasă în față. Eu sînt chemat prin parchete, că sînt proprietarul lui Rafo, ei își iau profiturile. Să-și ia și ei papara, pe care eu o iau nemeritat. Curtea de Apel Brașov a respins planul de reorganizare, noi l-am pus la loc. M-am săturat să mă bat cu un guvern ostil.

Forța Calder este de natură financiară

– Pe ce credeți că se bazează Calder cînd vine acum, în forță, la Rafo?
– Pe forța financiară pe care o are.
– Vorbeați de alternativă. Dar dacă se va ajunge la faliment?
– Nu știu ce va fi concret, pentru că nu mi-am asumat alternativa în sine, doar am propus-o. Am fugit de ea și este unul dintre motivele care m-au adus să semnez aceste înțelegeri de transfer de proprietate cu cei din grupul Calder. Dacă se vor ține de cuvînt, rafinăria și platforma industrială vor fi foarte puternice. Noi ieșim, juridic, din joc, și rămîne ca sindicatul să-și urmărească interesul și să rămînă, atent, acel cenzor al activității noului proprietar. Noi ne-am atins țintele, iar cînd a apărut pericolul potențial de a se respinge planul de reorganizare ne-am retras. Se poate ajunge și la lichidarea rafinăriei, dar Calder are forța financiară să treacă și prin asta. Eu cred că proveniența banilor e curată, licită. iar pe noi trebuie să ne intereseze cămașa care este mai aproape de piele decît haina. Vreau să vin oricînd în Onești, pentru că am prieteni și pentru că am vrut să fac bine. âmi pare rău de Carom că nu e lăsată în pace, dar cred că se va revigora. Pentru că la Rafo e un vid clar care va trage și Carom alături, pentru ca rafinăria să fie rentabilă. Iar investițiile în Carom, la previzibila lichidare, nu vor fi de netrecut. Ei le pot susține.
– Ce efecte credeți că va avea aplicare alternativei la planul de reorganizare a Rafo asupra salariaților, a zonei sociale și economice Onești?
– Nu știu ce va fi, pentru că noi, cei de la Balkan, nu aveam posibilitatea acestei alternative. Ce am putut face noi, a fost să repornim rafinăria, să o implicăm într-un program de reorganizare, care foarte greu poate fi trecut. Sînt puține companii care au reușit, pentru că planul este legat de Legea falimentului, care te îndepărtează de orice sursă atrasă, de orice credit, de orice credit furnizor. Trebuie să funcționezi numai din surse proprii, din care să demonstrezi că nu înregistrezi datorii. Or, noi sîntem aproape în a arăta lumii că am făcut treaba asta. Sursele noastre au fost îndestulătoare doar pentru prima etapă. Dacă etapa următoare include plata datoriilor, iar dacă acest guvern, în lupta lui disperată de a distruge platforma, va reuși, atunci trebuie să intervină alternativa la planul de reorganizare.

A consemnat Petru DONEt cadru. Ei au arătat numai o felie. însă noi nu vrem să-i oprim din ceea ce au de făcut. Dar dacă greșesc le spunem. E

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!