Scripta manent

Falsificarea adevărurilor istorice

Dumitru ZAHARIA

• Carte mincinoasă – „Originea ceangăilor” (5) n Moldova nu e a voastră – susține autorul – ci a înaintașilor mei, maghiarii!…

Capitolul „Conștiința istorică a ceangăilor din Moldova”, din lucrarea lui Ferenc Pozsony, le depășește cu mult pe cele prezentate pînă acum prin contradicții, inconsecvențe, invenții, neadevăr. Acesta a fost scris pentru a justifica politica cotropitoare și distrugătoare a tot ceea ce a fost și este românesc în spațiul de formare și trăire a poporului român, a culturii materiale și spirituale create de acesta, a limbii strămoșești vorbite de neamul respectiv de-a lungul celor aproape două milenii de viață permanentă între Dunărea panonică – zona de peste Nistru – Carpații Păduroși – Pind – Marea Adriatică și litoralul Mării Negre. între paginile 86 – 101 cititorul va putea găsi texte de felul următor: „Janos Jerney a notat, în 1844, că românii numesc Vadul Ungurului șesul de peste Dunăre, din imediata vecinătate a Galațiului. Istvan Gyorffy consideră că numele desemnează tocmai locul în care poporul lui Arpad a pornit din Dobrogea locuită de bulgari pentru a recuceri pămîntul de odinioară – din Bazinul Carpatic – al conducătorului hunilor, Attila. Bătrînii din Ungaria mai spun și azi cu precizie că ceangăii maghiari din Moldova au venit din Transilvania”. „Se zicea că din Transilvania au venit un bărbat și o femeie și s-au înmulțit. Cei din Valea Rea subliniază faptul că Moldova a fost mai întîi populată de maghiari, iar românii au sosit abia mai tîrziu. Maghiarii din Moldova au fost aici cu trei sute de ani mai devreme decît românii. Românii au ocupat Moldova după trei sute de ani”, după popularea ei de către maghiari. Românii sunt supărați pentru că le-am luat pămînturile cele mai fertile, că Moldova, Siretul sunt cele mai bune pămînturi”.
Textele reproduse vor să formeze conștiința autohtoniei maghiarilor pe pămîntul strămoșesc al românilor din Moldova. Maghiarii ar fi populat acest teritoriu din patria românească cu trei secole înaintea autohtonilor. Românii formați aici ca popor, urmași ai carpilor liberi, harnici și viteji ar fi venit aici prin agresiune și violență, i-ar fi îndepărtat pe maghiari, luîndu-le rezultatele muncii lor. Totul este o invenție grosolană, neadevăr grotesc.
O altă variantă a „conștiinței istorice” a ceangăilor, prezentată de scriitorul de vorbe deșarte, este formulată în termenii: „Noi am fost aduși aici din Ungaria de Alexandru cel Bun să fim gospodari și să învețe și vlahii de la noi să fie și ei gospodari”. Inventivul autor n-a precizat dacă voievodul moldav n-a fost și el maghiar ceangău.
La începutul capitolului, pe pagina 86, autorul a argumentat și justificat absența memoriei istorice „în comunitățile rurale moldovene”. Conștiința istorică a comunităților maghiare din Moldova are și azi un caracter amorf, sincretic, personalizat și biografic.
Prin legende românești cu conținutul mistificat autorul a încercat să explice tradiția formării satului Faraoani. Astfel, domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, s-a angajat cioban deghizat la preotul vlah din Valea Mare. Ceva mai tîrziu, voievodul l-a însoțit pe regele maghiar în satul vecin, unde s-ar fi îndrăgostit „de fiica lui Janos Forro”, pe care „a luat-o de nevastă. După cununie, soții s-au înțeles ca fiicele lor să fie maghiare, iar fiii români. Soția voievodului a cerut opt feciori maghiari pentru fiicele ei, care ulterior au primit pămînt de la voievod pentru devotamentul lor. Satul Fărăoani a fost întemeiat pe acest pămînt”. Prin înțelegere, soții ar fi hotărît originea etnică diferită a urmașilor. în fapt, legenda reflectă autohtonia și credința ortodoxă a locuitorilor din Fărăoani și satele vecine, pe timpul conducerii statului moldav de către Ștefan cel Mare. Mai tîrziu, în secolul al XVII-lea, cînd au fost consemnați românii catolici la Faraoani, refugiați de la Bacău din cauza jafurilor otomano-tătare, conduși în treburile religioase de un pastor calvin, credincioșii catolici au trăit și trăiesc și astăzi în cea mai perfectă armonie cu ortodocșii. Cu toate intrigile politicienilor maghiari, ale unor slujitori catolici, de regulă cantori maghiarizați, Moldova oferă exemplu de conviețuire românească ortodoxă și catolică. Aceasta este semnificația reală a legendei.
Autorul a exprimat scopul strădaniilor sale în vederea izolării românilor catolici de cei ortodocși. Pe pagina 96 stă scrisă această necesitate viitoare pentru reușita țelului urmărit prin agresarea conștiinței acestor oameni și încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului în România. Fraza următoare exprimă în modul cel mai limpede și precis scopul pe care și l-a propus prin publicarea acestei cărți extrem de mincinoase. „Delimitarea religioasă de românii ortodocși are o importanță tot mai accentuată pentru identitatea ceangăilor maghiari de religie romano-catolică”, care ar trăi în satele și orașele Moldovei.
în ciuda prezentării legendelor inventate referitoare la cultul primului rege neîncoronat al Ungariei, cel ce a fost botezat de două ori, prima dată în ritul ortodox și a doua oară în cel catolic, de către episcopul de Praga, care l-a și cununat religios cu prințesa germană, Ștefan cel Sfînt, fiul acestuia – Sfîntul Imre și pe regele „Sfîntul Laszlo”, autorul a ajuns la concluzia scrisă astfel: „Memoria ceangăilor rămîne și în prezent radical diferită de conștiința istorică a maghiarimii din Bazinul Carpatic”, deoarece „influența mediului care i-a primit” ar fi determinat opacizarea amintirii „originii comune”.
Autorul a dat frîu liber imaginației sale și a dezvoltat, ca de obicei, falsa opinie: „Ceangăii din Moldova au părăsit populația maghiară compactă din Bazinul Carpatic în cursul secolelor al XIII-lea – XVIII-lea”. Cea mai mare invazie secuiască s-ar fi produs la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea, sub conducerea fostului preot, închis de autoritățile imperiale austriece și fugit din temniță – Peter Zold. După așezarea acestora în Moldova „Legăturile celor aflați în afara granițelor statului maghiar cu regiunea de unde au venit s-au rărit treptat, ca mai apoi să se întrerupă aproape de tot”.
Autorul, suspendat în atmosferă de propriile creații, nu mai poate explica sub nici o formă „conservarea limbii maghiare, care n-avea de drept și de fapt întrebuințare nici în Ungaria și Transilvania, iar în Moldova, unde nu existau comunități catolice, calvine maghiare, nu se poate pune în discuție folosirea unei astfel de limbi. Toate documentele cultului catolic, pînă la 1867, în fostele posesiuni ale imperiului condus de Habsburgi au fost scrise în limba latină. Limba strămoșilor romani este folosită și astăzi în comunitățile românești catolice ale Moldovei. Documentele create la parohii nu confirmă opinia autorului.
Pentru a convinge asupra adevărului cu privire la „migrația secuilor” în Moldova reproducem textul din scrisoarea lui Peter Zold, publicată de autori maghiari la Tg. Mureș, în anul 1870, pag. 60: „ego enim anno 1768 cum majore parte siculorum profugorum in Transilvania obtenta plenaria indulgentia erratorum remigravi”. Textul convinge asupra caracterului imaginativ al pretinsei migrări. Românii secuizați, încă nemaghiarizați la momentul respectiv, erau agricultori, iobagi pe domeniile feudalilor secui, care tot timpul se autoconsiderau nobili. Ei au fost războinici. Nici unii nu puteau părăsi gospodăriile proprii și să călătorească în Moldova, conduși de un preot catolic condamnat la închisoare.
Iată de ce îi rugăm pe parlamentarii României să ia act că românii i-au votat ca să le apere drepturile naționale, nu să voteze ca orbii documentele care pun în pericol integritatea neamului, așa cum au procedat la 23 mai 2000, atunci cînd a fost consfințit pe nedrept termenul ceangău pentru o minoritate etnică, lingvistică, culturală și confesională inexistentă pe pămîntul României. armonie cu ortodocșii. Cu toate intrigile politicienilor maghiari, ale unor slujitori cato

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!