O belea numită avere

Ștefan RADU

Dezbaterea declanșată pe marginea propunerii legislative semnată de către ministerele Justiției și Finanțelor, referitoare la controlul averilor, va ține trează, cred, atenția societății românești încă multe luni de-acum înainte. Chiar de la început cred că este bine de subliniat un lucru: legea se cere a fi trecută prin Parlament! în cazul unei ordonanțe de urgență, ea va fi aplicată doar fraierilor, în intervalul de la emitere și pînă cînd va intra pe agenda Legislativului. Acolo ori va fi modificată de nu o vor mai recunoaște nici inițiatorii, ori va fi respinsă în totalitate prin buna înțelegere transpartinică a parlamentarilor ce se simt cu musca pe căciulă.
Necesitatea stabilirii unui mecanism de control al averilor a fost exprimată, în mod constant, de societatea civilă sătulă să suporte nesimțirea și agresivitatea unor bișnițari și escroci ajunși miliardari peste noapte. Nu poți trece indiferent pe lîngă o limuzină condusă de un analfabet cu cazierul cît Enciclopedia Britanică pe care îl salută agentul de stradă ca pe ministrul Internelor. Cum este posibil ca un neisprăvit de pînă în 30 de ani, client al cluburilor de noapte, specialist în traficul de persoane să afișeze cu aroganță ghiuluri și lanțuri de platină, mașini de colecție și fîșicul de euroi legat cu elastic fără să trezească interesul Fiscului? Au plătit impozitele aferente unei asemenea averi afișate (termenul este preluat din legislația franceză și – sub diverse forme – se regăsește în mai toate prevederile fiscale europene)? Aceeași întrebare trebuie pusă și celor care nu au trecut în domeniul afacerilor de instalarea unui chioșc la intersecție, însă au devenit proprietarii unor vile ce pot fi comparate cu Pelișorul. Alții, angajați ai statului din tată-n fiu, s-au pricopsit peste noapte cu moșteniri și donații incredibile. Măcar taxele și impozitele aferente să le achite, dacă despre dreptate nu mai poate fiu vorba…
Faptul că pînă acum s-a mers pe ideea că „primul milion de dolari nu se pune” – o aserțiune parșivă, foarte dragă infractorilor – produce mari dificultăți în implementarea unei prevederi legale care să facă ordine în domeniu. Ani la rînd, evazioniștii au fost premiați la galele oamenilor de afaceri organizate de către camerele de comerț, specialiștii în bancrută frauduloasă au huzurit pe seama unor suspecte falimente, iar politicienii au promovat legi care să „spele” bubele din biografia economică a multor întreprinzători cu protecție guvernamentală. De altfel, președintele Băsescu a exprimat direct aceste realități și cîtă vreme domnia sa se considera „cel mai bine informat român” trebuie să-l credem pe cuvînt. în aceste condiții, s-a creat, în timp, o pojghiță de onorabilitate, de corectitudine. Astăzi, dacă spui despre X sau Y că și-a clădit averea prin infracțiune te alegi cu un proces de calomnie și pierzi pe acte reale. Nu știu – și nu-mi imaginez – cum vor rezolva legiuitorii această situație. Au dreptate specialiștii de la PSD și PNL care spun că – mai întîi – este necesară stabilirea unui „moment zero” ca element de comparație în viitor. Adică prima prioritate este aceea de a se inventaria averile românilor și dacă nu există dovezi de încălcare a legii ele – averile – să fie considerate corecte. Din acel punct, în următoarele decenii și secole se poate face calculul pentru diferența dintre venituri și cheltuieli pentru a se dovedi acumularea ilicită. Fără acest „moment zero” se lasă cale liberă abuzurilor unor inspectori și procurori frustrați, lipsiți de experiența unor precedente, care pot stabili cu de la sine putere ce avere este corectă și ce vile sînt mită. S-ar reveni, dintr-o trăsătură de condei, la starea de lucruri de dinainte de 1989, cînd cei care deranjau persoane sus-puse se trezeau cu „ilicitul” pe cap. Unii erau suspectați „pe bune”, însă majoritatea ajungeau să piardă agoniseala de-o viață doar pentru că declanșaseră invidia vecinilor. Ne află într-o reală dilemă: democrație neputincioasă sau acțiune fermă și posibil abuzivă? Inițiativa de a se legifera controlul averilor este extrem de delicată în coordonatele respectării normelor constituționale și a drepturilor individului. Și ea trebuie aplicată la fel pentru toată lumea, nu doar pentru persoane alese sau funcționari, deoarece selecția propusă acum ne va aduce în situația ca un bișnițar sau un traficant de droguri să „cumpere” politicieni, să influențeze procesul guvernamental și să nu poată fi verificat de vreo instanță. N-am rezolva mare lucru declanșînd o vînătoare de funcționari, dacă marii escroci – și neamurile lor – ar rămîne imuni în fața unei asemenea legi. Elaborarea corectă și votarea cît mai rapidă a respectivei norme ar reface, măcar în parte, imaginea zdrențuită a Parlamentului actual. Altfel, și ultimele rezerve de răbdare ale electoratului se vor epuiza, iar democrația va fi considerată o mare eroare pentru păturile sărăcite ale populației.sibil ca un neisprăvit d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!