Timpul prezent

Gazetari, scriitori, „de știre dătători”…

Nu puțini (dar nici prea mulți!) scriitori (dintre cei demni de acest nume), în anii premergători acelui decembrie însîngerat, încercau (unii doar simulau / disimulau) prin gazetărie, să facă opoziție unui regim a cărui „politică” fundamentală era anihilarea (de la îndoctrinare pînă la coruperea conștiințelor celor mai slabi de înger ori reprimarea brutală a neascultătorilor!), anihilarea deci a oricărei forme de dezacord față de „gîndirea tutelară”. Scriitorii au alcătuit în zodia de neștearsă-tristă memorie (aceea a „partidului unic”) un front de salvare a ființei acestui popor așezat, parcă dintr-un blestem cosmic, la răscrucea multora din rătăcirile istoriei mondiale. Prin cărțile lor scriitorii, idealiști incurabili, luptau împotriva monștrilor cu chip de om, monștri zămisliți de hazard să ucidă OMUL din om, uitînd, în netrebnicia lor, că „omul din om nu piere oricît l-ai hrăni cu fiere”! Cărțile erau căutate de cititorii avizi de lumină pentru respirările risipite de autori în pagini scăpînd (sau doar îngăduite!) de neslăbita pîndă a cerberilor raiului promis de „marele arhitect”! Scriitorii (adevărații, împătimiții imaculatelor noime) făceau atunci, prin literatură, un gen de salutară gazetărie, pentru că ce-i gazetăria dacă nu arta de a spune în timp util ceea ce are o lume întreagă pe suflet?! Cîtă vreme presa era aservită practic în întregime farului călău(zitor), cînd orice gest de protest ori tentație de a murmura adevărul esențial (adevărul adeverind că „regele e gol”) erau înnăbușite în fașă de viza „șefului” direct ori, la rigoare, de „direcțiile de specialitate” supraveghind „de sus” puritatea ideologică a paginii de ziar, scriitorii (cei cărora nu li s-a ivit șansa evadării în lumea liberă ori cei ce n-au conceput să dezerteze din infernul roșu) au ales soluția in…vadării în propriile himere, tolerînd ori limitînd, pe cît cu putință, condamnabilul, oricum, „mic compromis”, izbutind salutar să vulnerabilizeze sinistra utopie a „celei mai bune dintre lumi”, pregătind, sperăm pentru eternitate, prăbușirea fiarei totalitare!
Acum, în anul de grație 2006, cînd ne bat la porțile cetății niște alte orizonturi de un pitoresc nemărginit, este totuși libertate, oameni buni, presa, în sfîrșit, cînd părea că ne-a uitat pînă și Marele Anonim, presa, da, s-a dez…lănțuit, a scăpat de lanțuri, se poate striga în gura mare adevărul deplin, în contra celor care, tot în gura mare, vor să-l ascundă, da, gazetarii (unii totuși „vînduți”!) se întrec pe ei înșiși în a sluji sfintele idealuri, încît o întrebare se pune de la sine: mai au ce căuta scriitorii (poeții, prozatorii, dramaturgii, esteticienii) în presă, în gazetărie, că, e limpede, meseria de gazetar e una sensibil diferită de aceea de scriitor?! Da, e bine ca și scriitorii să fie oameni de presă, pentru a exprima un punct de vedere, pentru cîte o confruntare de opinii asupra problemelor grave ale existenței etniei lor, chiar și în lămurirea unei dileme politice ori sociale, da, scriitorii trebuie să se exercite și în presa de zi cu zi, ca o modalitate secundă de ilustrare între contemporani. De bună seamă, scriitorului îi șade cel mai bine cu cărțile sale, cărți ce se vor scrie și publica mai altfel de acum înainte, cenzura va fi de altă natură, mai puțin ideologică și mai drastic… „materialistă”, economică! Pe de altă parte, gazetarii trebuie să fie convinși că cei mai buni și severi cetitori ai lor sunt scriitorii! Așișderea scriitorii au în opera gazetarilor o sursă vital necesară de cunoaștere a dedesubturilor societății și lumii ce ne devorează pe toți fără milă… pentru că el, jurnalistul, zice un franțuz, vede, știe, știe să acționeze și face și pe ceilalți să știe ce se petrece la timpul prezent, în unica, eminesciana clipă cea repede ce ni s-a dat, ceea ce nu-i deloc puțin lucru! De aici și pînă la iluzoriul timp etern al literaturii nu e decît un pas.
în esență, și gazetarii și scriitorii dau de știre lumii că există și că a trăi pe pămînt sub soare, efemer, sub raza vieții și morții, poate fi foarte interesant… (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!