Date din burtă, înregistrate de-a valma în documente

O iau la picior spre strada Energiei nr 32 sc. A, ap. 3, adresă la care în mod normal ar fi trebuit să găsesc „Societatea de yoga și parapsihologie din România”, a cărei persoană de contact înscrisă la Tribunal este Eugen Mârtz. Sun la ușă, dar nimeni nu-mi răspunde. întreb un vecin care tocmai intră în scară dacă apartamentul din fața mea este a familiei Mârtz. „Nu! Aici stă familia Corobană și, după cîte știu eu, de ani buni familia asta stă aici. Dar Corobană are o cîrciumă aici, în spate. Mergeți să vorbiți cu el!”, mă îndeamnă omul. Pornesc spre cîrciuma „din spate”. Prima persoană care mă întîmpină este Florentina Corobană, soția patronului. âi explic motivul vizitei mele și o întreb dacă știe ca la Tribunalul Bacău, la adresa unde ea locuiește, figurează un ONG. Femeia se uită la mine, mă pune să repet și afirmă uluită : „Doamne ferește!” în cîteva minute, Corobană încerca din răsputeri să mă lămurească că la acea adresă, familia sa locuiește de peste 20 de ani și că nu a auzit în viața ei de o asemenea asociație și nici de conducătorul ei, Eugen Mârtz.
Pornesc în grabă spre „Asociația columbofilă”, aflată, conform înscrierilor de la Tribunal, tot pe aceeași stradă, Energiei, dar la numărul 134. Mă informasem despre scopul asociației și doream să văd dacă conducătorul ONG-ului, Mihai Popa, a reușit să pregătească crescători de porumbei pentru dezvoltarea calității sportive, așa cum a declarat la Tribunal, atunci cînd a înființat ONG-ul. Văd în zonă un stol de porumbei și îmi închipui că „sînt pe drumul cel bun”. M-am bucurat degeaba, deoarece efortul meu de a găsi nr. 134 a fost în zadar. Ultimul bloc de pe această stradă are numărul 38. ânțeleg rapid că această adresă nu există în Bacău. Mă îndrept spre un grup de puști care fumau la colțul blocului. âi întreb dacă pe strada Energiei există vreo asociație sau fundație, care să se ocupe de porumbei. „Era unul, care zicea că are o asociație, dar cred că mințea. A profitat că pe la blocurile astea se aciuaseră niște porumbei și zicea că sînt ai lui. Dar nu e așa. Porumbeii ăștia sînt sălbatici și nu au avut stăpîn niciodată”, mă lămurește un băiat.
Pornesc spre redacție, dezamăgită de cele aflate. Mai arunc o privire pe discheta de la Tribunal și îmi sare în ochi „Asociația Română de hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană”. Denumirea acestei asociații îmi stîrnește curiozitatea. Sun la numărul de telefon indicat în dischetă. Un alt șoc! „Alo, aici Universitatea Bacău!”, mi se răspunde de la celălalt capăt al firului. Explic omului de la telefon ce caut, dar nedumerirea mea se adîncește. „Nu! Nici gînd! Acest număr la care ați sunat este al Universității de mai bine de 15 ani și de chestia asta cu terapia ericksoniană nu am auzit în viața mea. Cine știe ce nebun a dat numărul nostru de telefon. Or fi d’ăștia de-ai lui Bivolaru!”, mi-o trîntește omul.stei asociații îmi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!