Finanțistul Emilian Drehuță a găsit „secretul nemuririi”

Un senior al finanțelor, economistul Emilian Drehuță a pus, cu ani în urmă, mîna pe condei și a trecut dincolo de tărîmul cifrelor și formulelor contabilicești, în cel al literaturii, al istoriei și al filosofiei. âl știu de vreo 20 de ani, de cînd avea el însuși 26 de ani de administrație financiară în spate, și l-am urmărit pînă astăzi ca pe un fel de navă amiral a finanțelor băcăuane. Poate l-au impus astfel, în percepția mea, și statura sa înaltă și felul în care degaja personalitate, dar și ceea ce auzeam vorbindu-se despre profesionalismul celui care a condus finanțele băcăuane aproape 30 de ani. Cînd am spus că îl știu am evitat să spun că îl și cunosc. N-am avut ocazia, vremea ne-a dus pe alte drumuri. De aceea am rămas mirat, oarecum, cînd am aflat că omul pe care îl credeam făcut numai pentru cifre percepe și altfel realitatea prin care a trecut. Știam că vine din Nord, din Bucovina. âi și studiam figura și felul de a vorbi – rar, aproape sacadat, pe îndelete cum ar spune țăranii între care s-a născut și a crescut, și îmi spuneam că nici nu putea fi altfel după locul din care se trage. Era „croitorul” care măsura de zece ori tot ce avea de gînd să taie. Așa l-am văzut prima oară cu o carte în mînă, una de specialitate, despre veniturile bugetului public, una scrisă de el, apoi cu a doua și cu a treia și tot așa pînă la a șasea. Toate, cărți dedicate domeniului pentru care s-a format și în care a lucrat o viață.
Deci, Emilian Drehuță are și suflet de poet. Condeiul lui, am aflat abia acum, a scis neobosit, de vreo 40 de ani încoace, în tot atîtea agende, cam tot ce a fost demn de consemnat pe firul vieții unui om care nu a trecut nepăsător prin ea. „Sînt un om care citește mult – spune venerabilul finanțist. Lectura rămîne pentru mine dulcea zăbavă de care vorbeau cronicarii, inconfunadabilă și incomparabilă cu tot ce ne-a adus în ultimii ani tehnologia. Iubesc cartea, pentru că am credința că este superioară oricărei tehnici de comunicare în masă. Pentru că lectura poate fi lesne adaptată ritmului nostru interior”. De la pasiunea pentru lectură, pentru carte, nu a fost nici un pas pînă la „memorialistul”, „cronicarul”, „monografistul” care și-a notat conștiincios tot ce a fost interesant, semnificativ. Agendele pline au devenit, în ani, mina de aur a textelor, despre Bucovina mai ales, despre soarta românilor, despre civilizația lor, publicate în reviste, în special în cele care apar în Țara de Sus. „Sînt urmaș al unor oameni harnici, ca toți bucovinenii – spune Emilian Drehuță. Fiu de țărani din Nord, care însă au avut dragoste de învățătură, care i-au înșeles rostul și care au devenit, cu timpul intelectuali: învățători, dascăli, profesori, farmaciști… Oameni care au gîndit totul înainte de a face”.
A gîndi, a chibzui, a traduce, din caierul vremii pentru generațiile care vin, crede Emilian Drehuță, este și rostul său acum, la 75 de ani, împliniți chiar pe 2 martie. „De la o vîrstă, timpul se comprimă – crede el. La vîrsta a treia altfel percepi realitatea. Devii obligatoriu înțelept, pentru că obligatoriu începi să-ți pui întrebări și să cauți tot tu răspunsuri. Așa am început să-mi notez aceste răspunsuri, sub forma unor cugetări. Nu sînt multe, nu dau drumul la orice. Verific totul, în discuții cu prietenii și foștii mei colegi, în lungi scrisori și discuții. Am pornit de la un psalm din Vechiul Testament, care ne spune că viața omului e de 70 de ani. Cei puternici trăiesc 80. Peste asta este mai mult durere. Constatări atît de vechi sînt confirmate de statisticile de astăzi”.
Cugetările lui Emilian Drehuță sînt, cu totul vreo 200, și își așteaptă cartea. Toate au legătură cu viața, cu soarta omului pe Pămînt, fac trimitere la comportament și înțelepciune, la bunăcuviință. „De la o vîrstă – sună prima dintre ele -, ai senzația că distanța în timp, de la o iarnă la alta, se scurtează”. Pentru ca, mai încolo, să înțelegem că „Cine și-a scris gîndurile nu moare de tot”. Un fel de secret al nemuririi, după însăși pilda lui Alexandru Paleologu, recent plecat dintre noi. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!