Termenul definește o dispoziție psihică provocată de trăirea simultană a două sentimente contrare în raport cu același obiect, eveniment, situație etc.
– Aș plînge, da’ nu pot de rîs
– Cu un ochi rîde și cu altul plînge
– De dragă, dragă să-mi fii,/ Dar la noi mai rar să vii
– De frate, frate (prieten, soră) să-mi fii,/ Dar la noi mai rar să vii
– Vinovat de moarte, dar vrednic de milă
– Moarte fără rîs și nuntă fără plîns nu se poate
întrebările cu privire la determinarea orientării și unității comportamentului uman își pot afla răspunsul în cunoașterea și înțelegerea sistemului motivațional al persoanei. „Motivarea, menționa autoarea unui studiu psihopedagogic referitor la dezvoltarea afectivității femeii, este însăși cheia conduitei noastre caracterizată prin selectivitate și orientare preferențială față de lucruri, oameni și situații”. Valențele și semnificațiile stimulilor externi declanșează o reacție de răspuns în funcție de subiectivitatea individului și, în primul rînd, de ipostaza ei motivațională (afectele, sentimentele, dorințele pot și ele constitui, într-un anumit grad, forme ale motivației). Conduitele reflectate în paremiile aduse în discuție sînt exemple tipice de ambivalență afectivă. în mod concret, cazurile pe care vi le prezentăm semnifică – apropo de situațiile externe – neputința acestora de a satisface sau contrazice din toate punctele de vedere constelația motivațională a subiecților, de a le induce o singură tendință unitar focalizată spre unul sau altul din polii vieții afective.
N-am absolutizat, întrucît sînt și situații care pot denota bogăție sufletească, compasiune, înțelegere, sentimente umanitare, în general. Să ne imaginăm, spre exemplu, un comandant de oști după o victorie „a la Pirus”; el va trăi concomitent atît bucuria succesului repurtat, cît și sentimentul de durere pentru pierderea soldaților săi.
Pentru înțelegerea ambivalenței afective ca fenomen din sfera normalității psihice pledează, de asemenea, și sugestiile de tipul „mai răruț e mai drăguț”. Psihologii și psihanaliștii avertizează, de altfel, asupra faptului că prin suprasolicitare sentimentele de atracție și simpatie pot fie să moară, fie – și mai rău – să se convertească în stări opuse – de antipatie și ostilitate. (Virgil MOCANU)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.