Ascensiuni duhovnicești

Revelația luminii

• Duminica a II-a din Postul Mare: a Sfîntului Grigorie Palama
• Dumnezeu este lumină n Sf. Grigorie Palama – teologul luminii divine n Strălucirea energiilor divine necreate în viețile sfinților

Duminica a II-a din Sfîntul și Marele Post al Paștilor este închinată unui profund părinte duhovnicesc al Ortodoxiei: Sfîntul Grigorie Palama (^1359), Arhiepiscop al Tesalonicului. Despre viața și opera sa au scris foarte mulți teologi, printre cei mai cunoscuți fiind vrednicul de pomenire pr. prof. dr. acad. Dumitru Stăniloae.
Sfîntul Grigorie Palama este supranumit în teologie „teoreticianul harului” (energie divină necreată), „sistematizatorul isihasmului” și „apărătorul și teologul luminii celei dumnezeiești”. Această lumină necreată este lumina pe care au văzut-o Apostolii pe Muntele Tabor, la Schimbarea la Față a Domnului, ei declarînd că n-ar mai fi voit să se lipsească de ea, zicînd: „Doamne, bine este nouă să fim aici”.
Conform datelor Revelației divine supranaturale, păstrată și transmisă de Sfînta Scriptură și Sfînta Tradiție, Dumnezeu este Lumină. „Eu sînt lumina lumii”, a zis Iisus (Ioan 8, 12). în cîntările bisericești găsim o asemenea mărturisire: „Lumină este Tatăl, lumină Fiul, lumină și Duhul Sfînt” (slujba Rusaliilor).
Dumnezeu – Tatăl S-a arătat în rugul aprins văzut de Moise pe Muntele Horeb și în norul luminos care a călăuzit poporul evreu la exodul din robia Egiptului (Exod 3, 4; 13, 21). Fiul S-a arătat mai strălucit decît soarele pe Tabor (Matei 17, 2), iar Duhul Sfînt S-a manifestat în chip de „limbi ca de foc” la Cincizecime (Faptele Apostolilor 2, 3). Această lumină dumnezeiască, pe care Sfîntul Grigorie Palama a declarat-o ca fiind necreată, este slava Dumnezeirii care izvorăște și înconjoară Fiii din și în Ființa celor Trei Persoane (Ipostasuri) divine. De această lumină se pot împărtăși și oameni, pe cît este posibil, încă în această viață pe pămînt. Slava luminii au văzut-o cu ochii trupești ucenicii pe Tabor. De asemenea, mulți sfinți și cuvioși (a se vedea Patericul) au fost văzuți înconjurați de lumină sau strălucind lumină datorită vieții lor purificată de patimi. Astfel, Sf. Grigorie Palama a ajuns la o asemenea viețuire îngerească, încît atunci cînd slujea Sfînta Liturghie pe fața lui strălucea o lumină suprafirească. Ruga lui neîncetată era: „Maica Domnului, luminează-mi întunericul!”. într-o revelație i s-a arătat Sfîntul Ioan Evanghelistul, ucenicul preaiubit al lui Iisus, și i-a transmis mesajul că Sfînta Fecioară îl va ajuta toată viața.
Iată și alte exemple: Cuviosul Pavel din Latro a fost văzut strălucind ca focul și mantia sa ca o flacără mare. Degetele mîinilor sale, înălțate la rugăciune, arătau ca niște făclii aprinse. Sfîntul Grigorie Decapolitul, fost papă al Romei și autorul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite era văzut deseori de ucenicul său strălucind lumină, iar din gură ieșea o energie ca de foc cînd vorbea; Sfîntul Serafim de Sarov s-a arătat prietenului său, credinciosul Motovilov, luminos ca soarele; Cuviosul Marchian de la Lavra Pecerska (Kiev), în timpul nopții strălucea de lumină divină încît nu aprindea niciodată lumînare în chilia lui pentru că putea citi la acea lumină. Viețile Sfinților sînt pline de acest fel de pilde. Experiența Sfîntului Simon Noul Teolog (^1022), văzător al luminii dumnezeiești, este iarăși o mărturie grăitoare în acest sens.
Dar cum poate omul să se învrednicească de strălucirea aceasta? Sfîntul Grigorie Decapolitul își lămurește astfel ucenicul: „Și Tu, fiule, zice el, dacă te vei nevoi să te curățești pe tine de patimile trupului și ale sufletului și dacă te vei ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu și dacă vei tăia cu sabia Duhului spinii patimilor, ca El însuși să le dezrădăcineze cu focul cel dumnezeiesc și să înmulțească în sufletul tău rodirea faptelor bune, atunci și tu te vei face lăcaș curat al lui Dumnezeu și cuvintele tale vor străluci”.
Calea luminii este deschisă, desigur, tuturor credincioșilor. Cum s-a arătat din exemplele de mai sus, de ea s-au învrednicit mai ales cuvioșii cei mari și marii asceți retrași din lume – sihastrii cei pătrunși de Duhul Sfînt. Cuvîntul „sihastru” vine de la termenul „isihast”, de la grecescul „isihie” # liniște. Isihaștii au fost acei trăitori în Duhul care căutau „liniștea” sufletului și vedeau lumina tahorică. Trăind în sfînta isihie prin despătimire totală, prin neîncetata lucrare a sfintei trezvii (mintea permanent trează pentru Hristos) și rugăciunea minții în inimă, pecetluită cu numele Sfînt al Mîntuitorului: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, isihaștii s-au învrednicit să vadă Lumina Dumnezeirii încă în trup fiind ca o arvună a vieții veșnice în fericite. Cîntările bisericești îndeamnă, deci: „Veniți să ne suim în muntele Domnului și în casa Dumnezeului nostru și înălțîndu-ne cu duhul întru lumină, să vedem lumină!” Iar Mîntuitorul Hristos a făgăduit și întărit: „Drepții vor străluci ca soarele în âmpărăția lui Dumnezeu!” (Matei 13, 43).
pr. prof. dr. Constantin LEONTE

P.S.: Despre lupta dintre lumină și întuneric iată o pildă din Pateric: „Odată un bătrîn ascet a plecat din pustie și s-a dus într-un oraș ca să vîndă rogodelele pe care le făcuse. întîmplarea a făcut să bată la ușa unui om bogat, care în clipa aceea își dădea sufletul. în momentul acela a văzut venind pe cai cîțiva oameni negri la înfățișare, ținînd în mîini tobe de flăcări. Au lăsat caii afară, în fața porții, și au intrat în casă. Cînd i-a văzut bolnavul, a început să strige cu deznădejde: „Doamne, miluiește-mă și ajută-mă!” Atunci aceia i-au zis: „Acum, cînd a asfințit soarele, ți-ai adus aminte de Dumnezeu? De ce nu L-ai căutat cînd ziua strălucea? Acum pentru tine nu mai există mare nădejde de mîntuire, nici mîngîiere”. Și îndată i-au înșfăcat sufletul și au plecat”. (Vedenii și istorisiri de folos pentru viața de dincolo, Ed. Egumenița, Galați, 2005).d lumină datorită vieții lo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!