Fără prejudecăți

Despre pîine

Mihai BUZNEA

N-aș putea spune că-l am la inimă pe liderul maghiarilor udmr-iști Marko Bella, care după propriile-i mărturisiri, cît și după locul de obîrșie, e mai mult secui, dar tot din sămînță de ungur s-ar trage. Să-i fie de bine, fiindcă nu am nimic de împărțit cu el. Uneori mi-e chiar simpatic; mai ales atunci cînd ne arată că știe să și zîmbească. Are, în schimb, el de împărțit ceva cu mine; adică cu neamul căruia îi aparțin și în mijlocul căruia i-a fost hărăzit să viețuiască. Asta îi e carma și n-are nimeni cum să i-o schimbe. âși poartă crucea – mai pe românește. Dar dacă mi s-a făcut așa, deodată, să vorbesc despre el, e pentru că a reușit să-mi atingă, încă odată, o coardă sensibilă atunci cînd a vorbit despre pîinea pe care o mîncăm deopotrivă noi și ei; adică toți cetățenii de etnie română, maghiară și ceilalți. Cică ar fi ungurească!
Am fost, toamna trecută, la Tușnad; adică în inima Harghitei. Douăzeci de zile. în fiecare dimineață cumpăram pîine coaptă în cuptorul de lîngă magazinul cu firma scrisă în ungurește. Bună pîine! M
are, rumenă, frumoasă, aromitoare. Cu cartofi sau simplă. Frămîntată de mîini de meșteri unguri. Artiști. Dar aluatul era dospit din făină românească. Și mă întreb, cum încă o mai fac și acum: oare ce-i mai important – grîul transformat în făină, sau mîna care o modelează? Eu cred că amîndouă, gîndindu-mă și la pîinea băcăuană cea de toate zilele, cu turcismele și italienismele ei și care, oricît aș încerca să o compar cu cea de la Tușnad, nu prea se potrivește. Așa că haideți să învățăm de la meșterii brutari harghiteni cum s-o modelăm, cum s-o coacem. Nu de la politicienii lor!
La adunarea populară de la Tîrgu Secuiesc, consacrată sărbătoririi maghiarilor de pretutindeni, vicepremierul român Marko Bella și-a inspirat alocuțiunea – rostită în limba-i natală -, din tema atît de generoasă care este pîinea. Toți cei ce vor să o mănînce – sugera, dar și cerea domnia-sa – trebuie musai să învețe limba maghiară,. indiferent de etnia căruia îi aparține, dar cu trimitere directă spre conlocuitorii români. De parcă eu, sau oricare altul ca mine, dacă ar ajunge mîine-poimîine la Moscova ori la Beijing, ar trebui să învățăm rusa ori chineza, în prealabil, altfel am risca să ni se-aplece de la slana înghițită pe stomacul gol. Altceva înțeleg eu, însă, din spusele liderului M.B. (inițiale fără nici o legătură cu ale subsemnatului); anume – că politica pașilor mărunți, promovată cu osîrdie de către UDMR, a mai făcut un salt; destul de mare. După legiferarea dreptului de utilizare a limbii maghiare ca a doua limbă oficială în instituțiile publice din localitățile și unitățile administrative majoritar locuite de maghiari, aceasta se dorește/pretinde a deveni limbă unică. Pentru că toți – și pompierul, dar și vardistul ori funcționarul, ca și ceilalți români din zonă – mănîncă pîine ungurească! Asta ar cam semăna cu ce s-a întîmplat imediat după 22 decembtrie ’89 și mai apoi prin martie ’90 la Tîrgu Mureș, cînd mase de români trăitori în Harghita, Covasna, Mureș, ca și prin alte așezări ardelene/transilvane au fost obligate să o apuce pe calea bejeniei, fiindcă altfel… Dumnezeu cu mila! Mirarea-i cu atît mai mare cu cît pîinea – și am mai spus-o – o fi frămîntată pe-acolo de mîini ungurești, dar aluatul-i românesc. Și-apoi: nu credeți că mai potrivit este ca fiecare trăitor pe plai mioritic să învețe și să vorbească limba pămîntului, iar pe cea maternă s-o folosească doar între ai lui? întreb, nu dau cu parul! De altfel, înșiși conaționali de-ai săi din Odorheiul Sercuiesc, Miercurea Ciuc, Tîrgu Secuiesc s-au pronunțat cu claritate și bun simț în chestiunea respectivă, dînd dovadă de discernămînt și de echilibru politic: e treaba lor (a liderilor maghiari – n.a.), noi vrem să fie liniște și armonie pentru a putea trăi cu toții mai bine. Pildă pentru zicerea cu pîinea semănată de Ion, coaptă de Pișta și mîncată de amîndoi. Și pentru a nu mai fi nici un motiv de confuzie și de nădejdi deșarte, președintele Băsescu le-a spus-o franc: citiți cu foarte mare atenție articolul 1 din Constituție. Ceea ce vrea să însemne că vom mînca și pe mai departe aceeași pîine/kenyr crescută în Bărăgan și frămîntată la Sfîntu Gheorghe. E destulă pentru a ne sătura pe toți, fiindcă a noastră e!
Același leit-motiv l-au avut, la rîndul lor, cei peste 700 de participanți la adunarea populară organizată zilele acestea la Arad de membri și simpatizanți ai Partidului Conservator, care au ținut să i-o spună de la obraz liderului udmr-ist despre atitudinea lui arogantă și ultranaționalistă: pîinea-i una și inconfundabilă. Restul sînt doar vorbe necontrolate.tnie română, maghiară

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!