Lumea românească

Valsînd cu uraganul

Vasile PRUTEANU

Bani n-avem, grijile și necazurile cotidiene ne copleșesc și nici cheful nu ne dă tîrcoale. Inconfundabila realitate românească ne cuprinde pe toți într-un amețitor dans tragi-comic, înghețîndu-ne zîmbetul pe buze și chiar dîndu-ne frisoane. Viața ni se scurge lent, mediocru, cosmetizată și pomădată de o clasă politică ce „merge în paradis”, în timp ce simplului cetățean i se deschide calea direct spre iad. Este un dans periculos al celor trimiși și plătiți de noi ca să ne conducă spre o prosperitate cu pofta pusă-n cui. în vîrtejul valsului nebun cu uraganul se amestecă zilnic minciuna, trădarea, parvenitismul, sinuciderea, lașitatea și o pustietoare mediocritate existențială. Fostul semianalfabet (actual îmbogățit), fie ne sfidează din vîrful avuției lui adunată prin jaf public, fie se atîrnă în laț (Anghelescu), se aruncă în piscina golită de apă (Erbașu), se vaită că trăiește din banii de mamă (Sechelariu) sau este tîrît des, des, la Parchet să dea cu subsemnatul. Iadul săracului – pavat cu bune intenții – este, uneori, dacă nu echivalent, măcar mai liniștit decît paradisul tensiunilor paroxiste trăit de parveniții de conjunctură. Ca să fie treaba – treabă, o mașinărie socială ciudată pare că vrea să macine totul, să surpe totul, ca să ne invadeze disoluția, avertizînd că raiul răsfățaților soartei poate fi, uneori, mai otrăvit decît infernul celor secătuiți de resurse financiare. La urma-urmei și sărăcia poate fi suportată cu cîr, cu mîr, dar lipsa corectitudinii, a adevărului, dreptății, cinstei și omeniei în nici un caz. Sar prea tare-n ochi, enervează și exasperează pe toată lumea; politicieni, afaceriști, intelectuali, întreprinzători, precum și minoritari în reconversie spre o Ungarie Mică în spațiul românesc minat de convulsiile și cutremurele partinice ale unor formațiuni lipsite, în general, de ideologie. Dovadă că un partid se prăbușește, după ce ani buni a fost speranța celor ce așteptau totul de la acest partid și de la un stat devenit neputincios și jecmănit fără rușine. I-a pierit balaurului un cap (Adrian Năstase), dar alte șapte – opt sînt gata să fie retezate: Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Dan Ioan Popescu, Marian Vanghelie, Marian Oprișan, Antonie Iorgovan, Radu Mazăre și Miki Șpagă. „PSD-ul (care n-a fost niciodată un partid social-democrat – n.a.) se află în fața unei erupții vulcanice, urmînd să dispară vîrful acesteia, dar baza îi va rămîne”, a declarat fostul lui fondator, Ion Iliescu, viitorul șef al Consiliului de Onoare al partidului, chemat să-l curețe de răgăliile viiturilor succesive de oportuniști.
în ciuda inexistenței unui „plan diabolic” al Puterii (așa cum crede Mircea Geoană), un număr însemnat de primari au migrat cu tot cu primării de la PSD la PD, pentru că riscau să fie luați de valul unei adunături perdante. Noua cloșcă (PD) își cheamă puii rătăciți (în PSD) înapoi sub aripa-i ocrotitoare, exasperîndu-l pe Geoană, care știe că oamenii lui s-au dus mereu unde au fost puterea și influența, orientați nu după doctrină sau loialitate, ci după interese. Acest dans al ipocriziei dă iluzia PD-ului că va putea guverna, în curînd, singur, dacă fuziunea cu PNL tot a eșuat. Și a eșuat ca nu cumva această îmbrățișare politică să producă un partid prezidențial, cum și-ar dori domnul Traian Băsescu. Dansul în furtună continuă, însă, cu tot eșecul momentan al încorporării PNȚCD și altor formațiuni mărunte într-un partid popular sau, mai bine-zis, populist. Ceva din sminteala României de azi se regăsește în acest vals nebun cu uraganul. O simplă dorință de putere se dilată fabulos, pînă a li se impune celorlalți cu aroganța unei dogme.
Nu știm ce a mai rămas din strigătul de luptă al Alianței D.A., „Să trăiți bine!”, din moment ce președintele contestă protocolul semnat de PNL cu PD, pe motiv că alte personalități l-au semnat decît cele aflate acum la guvernare. Pentru că încă nu ne-a explicat nimeni cum vom trăi bine și în ce constă aceasta, tindem să credem că binele propus ține mai degrabă de Justiție decît de economie. Este o latură însemnată a „binelui”, pentru că a trăi cinstit, a respecta legile, normele etice și cele ale omeniei înseamnă posibilitatea de a ne dezvolta, încercarea de a nu se mai pune accentul pe „pîine și circ”, pe „binele stomacului”. Se vor putea, astfel, pune bazele celorlalte tipologii ale „binelui”, cu finalitatea căutată a prosperității. Dar, stomacul gol și povara scumpirilor vor provoca nemulțumiri, poate și revolte, fiindcă nici un „bine” nu ține de foame. Prea mult timp nu ne putem juca cu traiul greu al oamenilor fără consecințe în plan politic. E un dans cu uraganul care, în final, nu lasă decît sfărîmături. Orice ispravă născută pe un fundal confuz poate stîrni pînă la urmă o sumedenie de înțelegeri și distorsiuni, iar spiritul de radicalitate al Alianței D.A. cu sloganul său „Să trăiți bine!”, poate fi transformat cu ușurință într-un capital politic perfid, urmat de o dorință irepresibilă de a aduna putere mai multă decît e nevoie. Echilibrul actual ar putea fi distrus și e greu de prevăzut și calculat cîte vor fi cîștigurile și cîte pierderile. Discursurile liderilor politici ai Alianței D.A. prefigurează un alt soi de dans în furtună, cu pași la stînga de nescuzat și cu pași la dreapta de neînțeles. Și precum în chimie substanțele contrare sfîrșesc prin a se separa la primul șoc, în politică alianțele făurite pe interese de moment sfîrșesc tot la fel. și exasperează p

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!