Anticapitalismul de stat

Ștefan RADU

Economia de piață are cîteva instituții definitorii. Printre acestea, bursele de valori, monetare sau de mărfuri, ca și fondurile deschise de investiții sînt nelipsite din peisajul financiar și investițional al țărilor care se consideră capitaliste. România, prin conducătorii ei din ultimul deceniu și jumătate, a declarat ruptura definitivă de sistemul colectivist multilateral dezvoltat. Pe cale de consecință, am crezut că intrăm în regulile capitalismului occidental. Iată, însă, că șmecheria balcanică s-a manifestat cu parșivă pregnanță și, în 16 ani, am compromis toate valorile liberale. Mai întîi am făcut praf noțiunea de „fond de investiție”. Cîțiva escroci au profitat de prostia și lăcomia oamenilor, derulînd vestitele caritasuri care au adus la disperare milioane de fraieri. âși mai amintește, astăzi, cineva de entuziasmul gregar care cuprinsese țara, din Banat pînă-n Dobrogea și din Bucovina pînă-n Oltenia? Au fost cîteva arestări, multe înfierări populiste și-apoi liniștea a căzut, ca un giulgiu, peste pierderile oamenilor.

A fost SAFI, a fost FNI și FNA, afaceri cu o spoială de legalitate, verificate de instituții plătite din bani publici (CNVM, Banca Națională, CEC etc.) care au dormit spre paguba celor care se visau miliardari peste noapte. Au trecut ani buni pînă să mai îndrăznească vreo societate financiară să le vorbească românilor despre fondurile de investiții. Abia în 2004-2005 subiectul a revenit în atenția presei economice și a unor oameni bine informați. Oricît li s-ar explica locuitorilor acestei țări că altele sînt regulile după care funcționează fondurile de astăzi, neîncrederea persistă tocmai pentru că autoritățile de-atunci și de-acum nu au făcut vreun gest pentru a explica fenomenul și pentru a proteja micul investitor. în Occident, fondurile de investiții au tradiții centenare, se implică în mod decisiv în dezvoltarea unor domenii economice și asigură unei mase largi de oameni posibilitatea de a participa la realizarea marilor obiective strategice și de a beneficia de profitul obținut în cele mai importante afaceri. Astfel, micile economii sînt puse la muncă și produc venit capitalist. Cîți dintre români au în vocabularul lor termenul „investiție de capital”? Și cîți dintre cei care înțeleg noțiunea sînt conștienți de faptul că un milion de lei vechi poate fi o sumă bună de investit? După experiențe de tipul FNI, oamenii tratează toate aceste oportunități drept șmecherii pentru a li se fura banii munciți cinstit. Chiar noțiunea aceasta, de „bani munciți cinstit”, este o falsă definiție. Precum Ion Iliescu, politicianul care consideră sărăcia drept o virtute, tot așa sînt și cei care cred că doar banul obținut dintr-o leafă mizeră, plătită după o lună de muncă ineficientă înseamnă onoare și corectitudine. A pune banii să muncească sună ciudat. E ceva total diferit de „retribuția” comunistă, un alt mod – nu-i așa? – de a exploata poporul. Ce fel de capitalism se construiește în România dacă se incriminează capitalul?

De vreun an de zile, pe mai toate canalele media se vorbește despre Bursa de Valori. Se analizează prețurile unor acțiuni, se discută de trenduri, tranzacții, cotări, cîștiguri rapide și importante. Uneori se amintește și de riscul acestor investiții. Din ce în ce mai mulți oameni au intrat în acest joc – impropriu numit așa – cu gîndul de a-și multiplica banii. Cîtă vreme dobînzile bancare au devenit absolut neatractive, unii și-au lichidat conturile și au cumpărat acțiuni după cum i-au sfătuit prietenii sau diverșii binevoitori. Majoritatea nu au făcut vreun efort semnificativ ca să înțeleagă „afacerea” în care au intrat. Același comportament mimetic (gregar, chiar) s-a manifestat și în acest domeniu. La fel de „consecventă” a fost și administrația țării: nu numai că nu s-a implicat în explicarea corectă a pieței bursiere, însă a reacționat cu adversitate, emițînd ordonanțe și alte norme pentru a complica mediul și pentru a-l „volatiliza”. Investiția pe Bursă cere stabilitate legislativă și eliminarea oricăror elemente de intruziune. Cînd modul de impozitare ba se schimbă, ba revine la procente anterioare, cînd drepturile acționarilor la o societate privată sînt reglementate printr-o ordonanță de urgență, cînd marii actori de pe piață sînt ținuți sub amenințarea unor mandate de arestare, în ringul bursier cu greu mai rămîne ceva predictibil. Instabilitatea legislativă și implicarea instituțiilor statului determină trenduri surprinzătoare. în ziua în care Dinu Patriciu aștepta să fie arestat, chiar dacă societățile sale erau oprite de la tranzacționare, indicii bursieri au căzut vertiginos. Pe la ora 11.00, în acea zi, instanța a decis în favoarea lui. în trei minute s-au făcut tranzacții de un milion de euro. în zece minute, Bursa a recuperat două treimi din pierderea de pînă atunci. Au legătură asemenea evoluții cu regulile economice? Bineînțeles că nu! Este un mod necinstit de a manipula piața. Investitorii mici despre care vorbeam, cei care și-au riscat economiile, sînt extrem de emotivi. Au preferat, întotdeauna, să vîndă pe pierdere minimă spre satisfacția marilor speculanți, a celor care stau la pîndă pentru a cumpăra ieftin. încă o dată, pagubele se contabilizează în buzunarele celor mulți, neinformați, creduli. Pentru ei, Bursa este pe cale să devină o altă escrocherie balcanică. Se vor întoarce la salteaua care nu i-a înșelat vreodată și vor ține banii ascunși. Creșterea „capitalului mort” (adică a „rezervelor de la ciorap”) erodează principiile capitaliste pe care ar trebui să se construiască societatea românească modernă. Ceea ce se întîmplă acum este o formă de anticapitalism de stat, promovat cu complicitatea administrației sau dintr-o imensă prostie politică.domenii economice și asigură unei mase largi de oameni posibilitatea de a participa la realizarea marilor

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!