Ex catedra

Import-export de titluri științifice

* Perfecționarea prin doctorat

DORU CIUCESCU

Doctoratul este o formă superioară de perfecționare, la care pe lîngă o anumită înclinare spre activitatea de cercetare se cere și multă-multă muncă. El poate fi luat în derizoriu numai de cei care nu au trecut prin furcile caudine ale unei astfel de provocări, care a fost asociată multă vreme sintagmei „sinucidere curată”. Cunosc cazul unui fost coleg de liceu care în iarna anului 1978 a murit de șoc hipotermic în timpul nopții, pe cînd făcea cercetări experimentale pentru doctorat într-un laborator neîncălzit – binefacerile „epocii de aur”, nu-i așa?- de la I.N.C.E.R.C. București. în perioada „făuririi omului de tip nou, comunist”, a deveni doctor însemna să intri într-un segment elitist și foarte îngust de oameni. într-o ședință de înființare a filialei din Bacău a Societății Oamenilor de Știință din România, care a avut loc în anul 1986, am constatat că în județ existau aproximativ 20 de doctori în științe, cei mai mulți provenind din rîndul medicilor. Pe vremea aceea eram doctorand cu state vechi de serviciu: am susținut colocviul de admitere în 1978, iar teza tocmai în …1991. Pînă nu am ajuns să brevetez două invenții ca rezultat al cercetării, demersul meu spre a deveni doctor s-a lovit de exigența exagerată a Facultății de Știința și Ingineria Materialelor din cadrul Universității „Politehnica” din București. Mai ușor se putea lua doctoratul în străinătate, în cel mult patru ani, dar aici decizia era influențată decisiv de P.C.R., care însemna și „Pile, Cunoștințe și Relații”. Majoritatea doctorilor din anii ’60 și ’70 și-au susținut tezele în limba rusă. Dintre profesorii mei din perioada studenției, doar cîțiva, cît să-i numeri pe degetele unei singure mîini, au studiat în Occident. Unul dintre ei studiase la Ecole des Mines din Paris și, cînd la curs făcea deliberat schimbări de subiect pentru a lăsa să ni se odihnească anumiți neuroni supersolicitați, vorbindu-ne despre Quartier latin, Champs-Elisées, Louvre, Notre-Dame, mi se părea un extraterestru.
încă mai persistă ideea că doctoratul ar fi, vorba unui regretat universitar politehnist din Iași, ca …un buzunar în plus la o haină. Totuși, numărul celor care se înscriu la doctorat a început să crească exponențial. O explicație a acestui fenomen a dat-o Victor Vroom prin teoria expectanței, care are la bază următoarele premise: 1) comportamentul uman nu este determinat de realitate, ci de modul în care această realitate este percepută de om; 2) raportarea la real este influențată de valența (valoarea) pe care omul o atribuie elementului din realitatea astfel percepută ; 3) fiecare om are expectanțe (așteptări) în legătură cu rezultatul obținut.
Pentru cadrele didactice din învățămîntul superior există un factor determinat al luării hotărîrii de a se perfecționa prin doctorat și anume – acela că numai doctorii pot participa la concursurile pentru ocuparea posturilor de conferențiar și de profesor. în toamna anului 1976, printre cadrele didactice ale primei specializări tehnice din cadrul Institutului de învățămînt Superior din Bacău nu era nici un doctor inginer! în 1981 șeful de catedră Dumitru Bontaș a trecut primul de acest hop. Apoi a fost atras de orașul lui Bacovia regretatul doctor Valentin Catana, care a părăsit Institutul de Cercetări Metalurgice din București pentru a ocupa direct postul de conferențiar. Pînă la evenimentele de la sfîrșitul anului 1989 au mai susținut teza de doctorat numai două cadre didactice: regretatul Radu Popovici și Iulian Florescu. Această lentoare în activitatea de perfecționare prin doctorat a fost determinată și de faptul că din anul 1982 au fost… blocate toate posturile vacante de conferențiar și profesor universitar pînă în momentul cînd cuplul dictatorial a fost lichidat lîngă zidul unei cazărmi din Tîrgoviște.
După 1990, nou-înființata Facultate de Inginerie a fost nevoită „să importe” doctori pentru a se impulsiona dezvoltarea și diversificarea specializărilor de studiu. Așa au venit cu normă întreagă, din producție sau cercetare, Abdelkrim Azzouz, Domnica Ciobanu, Ion Gheorghiu, Valentin Nedeff și Tudor Sajin. Concomitent, tot mai multe cadre didactice cu vechime au devenit doctori. Consider interesantă precizarea că, dintre aceștia, numai conferențiarul Maricel Fita a avut drept conducător un profesor universitar băcăuan, în persoana lui Valentin Catana. Ceilalți au obținut titlul științific de doctor la alte centre universitare din țară sau chiar din străinătate, cum este cazul colegelor Irina Grig-Alexa și Anita Zvolinschi. De mare însemnătate este recenta acreditare drept conducători de doctorat a profesorilor universitari Gheorghe Brabie, Valentin Nedeff și Tudor Sajin.
în prezent, la Facultatea de Inginerie sînt confirmați doctori următorii colegi: Ștefan Ababei, Abdelkrim Azzouz, Luminița Bibire, Gheorghe Brabie, Lucica Bradea, Iuliana Caraman, Bogdan Chiriță, Doru Ciucescu, Ion Cristea, George Culea, Adriana Dabija, Dan Drăgoi, Maricel Fita, Adriana Luminița Fînaru, Daniela Florescu, Iulian Florescu, Lucian Gheorghe Gavrilă, Adrian Stelian Ghenadi, Mihai Gherghel, Irina Claudia Grig-Alexa, Aneta Hazi, Irina Ifrim, Lăcrămioara Istrati, Gabriel Lazăr, Iuliana Lazăr, Mihai Leonte, Petru Livinți, Neculai Doru Miron, Valentin Nedeff, Denisa Nistor, Gheorghe Pintilie, Vasile George Puiu, Dan Rotar, Dragoș Rusu, Ion Rusu, Carol Schnakovszky, Gheorghe Simionescu, Marius Stamate, Gherghe Stan, Liliana Topliceanu, Viorel Ungureanu, Valentin Zichil, Anita Zvolinschi. în ultimele săptămîni au mai susținut teza de doctorat asistenții universitari Aurelian Albuț, Crina Axinte și Cătălin Drob.
Este de așteptat ca prin viitoarea acreditare ca Instituție Organizatoare de Studii Doctorale, Universitatea din Bacău să-și diversifice în mod spectaculos atractivitatea ca un pol de prim rang al cercetării științifice locale, zonale și naționale. că doctoratul ar fi, vorba unui regretat uni

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!