Anticipare

Capacitatea de a anticipa reprezintă un act fizic sau mental prin care putem devansa temporal situații sau evenimente ce urmează a se produce:

– A se sfădi pe pielea lupului din pădure
– A vinde peștele din baltă
– Cumpără șea, și calu-n tîrg
– Nu trebuie să vindem pielea ursului înainte de a-l vîna
– Nu-ți ridica pantalonii pînă n-ai ajuns la rîu
– Nu vinde pielea vulpii înainte de a o prinde
– Nu zice: hop! pînă n-ai sărit groapa
– Oala la foc și iepurele în pădure
– Pune oala la foc/ c-am aflat un iepure într-un loc
– Să nu zici „ce zi frumoasă” pînă nu se va însera
– Socoteala în tîrg/ și vulpea în crîng
– Tocmești pielea ursului și ursul în pădure
– Ursu-i în pădure și-i vinde pielea la tîrg
– Vinde pe murgul în tîrg/ și el e în crîng
– Vinde pielea lupului și lupul în pădure

Cu ajutorul gîndirii omul are posibilitatea să prefigureze prin acțiuni, imaginație și trăiri afective viitoruri ale căror condiții de concretizare țin de domeniul posibilului. Numai că „posibilul” are și el diferite grade de probabilitate, care fac la un moment dat diferența dintre un comportament anticipativ adaptiv la unul neadaptiv. La acesta din urmă fac, de fapt, referiri și proverbele citate mai sus. îngroșînd lucrurile pînă la hiperbolizare, ele ridiculizează, „iau în răspăr” atitudini și conduite care frizează naivitatea și autoiluzionarea, lipsa de logică și realism. Morala o putem degaja din situații diverse: raportarea lucidă și realistă la lume și la viață, întemeierea logică a tuturor acțiunilor prospective și proiective pe care le întreprindem. (Virgil MOCANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!