Scripta manent

Conjurația elitelor

• carte mincinoasă – „Originea ceangăilor” (8)

Capitolul intitulat „Evoluția identității ceangărilor din Moldova”, din cartea lui Ferenc Poszony – este pus în slujba elitelor culturale și politice maghiare. „în epoca modernă – scrie acest autor – elita culturală și politică – cea care atribuie națiunii o valoare importantă – rolul primordial și determinant în formarea identității. Ea consolidează și reprezintă constant coeziunea acestei comunități imaginare prin intermediul unor instituții particulare, iar în discursurile ei ea atribuie un rol decisiv culturii, limbii și istoriei naționale. Dezvoltarea identității naționale în epoca modernă este strîns legată de naționalism. Rezultatul unui proces reușit de construcție națională este că indivizii își vor însuși cele mai importante valori ale comunității naționale, iar cei care posedă sentimentul de apartenență la comunitatea astfel creată vor putea fi mobilizați cu succes în orice moment în numele scopurilor naționale formulate de elită. Națiunile sunt rezultatul activității elitelor”.
Toate convingerile exprimate de autor le-au fost și le sînt valabile numai maghiarilor, deoarece națiunea respectivă este rezultatul unei lupte sălbatece duse de un grup restrîns de oameni organizați în jurul unor „elite” lipsite de sentimentul solidarității umane, al respectului datorat, al cinstei, al onoarei și a tot ceea ce este necesar și corect și în numele maghiarismului celui mai barbar au săvîrșit cele mai odioase crime. Pe aceste căi s-a construit națiunea maghiară. Așa după cum rezultă și din carte, autorul acesteea l-a considerat astfel pe Ștefan I, pe care l-a prezentat drept omul care i-ar fi creștinat, în anul 1001, pe maghiari, deși documentele demonstrează că fenomenul începuse dintr-o perioadă anterioară, la puțină vreme după ce maghiarii suferiseră dezastruoasa înfrîngere descrisă de Constantin Porfirogenetul, după care Arpad ar fi rătăcit prin stepele de dincolo de Nistru, stabilindu-se temporar în părțile superioare ale cursului acestuia. De aici au fost invitați de unii conducători locali, aflați în conflict cu ei, să ajute o anumită tabără. Astfel, ajunși pe pămînturile românești au început lupta lor cumplită și sălbatecă împotriva românilor autohtoni, care aveau o viață economică stabilă, o organizare socială, politică, religioasă, culturală, urbanistică superioară moștenită de la înaintașii lor. Menumorut i-a comunicat baronului Arpad că el moștenise ceea ce stăpînea. Urmașii lui Arpad au continuat lupta cruntă împotriva românilor, slavilor, germanilor așezați pe spațiul geografic al fostei provincii romane Panonia. Cel de-al II-lea botez al lui Voicu (Vajk) s-a petrecut în anul 995. în anul următor a încetat din viață Geza. Fostul Voicu, devenit Ștefan prin al doilea botez – cel catolic -, a impus credința cea nouă prin cel mai cumplit război și măcel împotriva celor ce nu i-au urmat exemplul. Pe această cale a fost realizată unitatea politică a Ungariei „de către Ștefan I, susținut de feudalii maghiari, germani, români, slavi aserviți lui. Clerul catolic a acordat binecuvîntarea asupra crimelor organizate și săvîrșite cu cel mai mare dispreț față de semeni. în anul 1083 Sfîntul Scaun l-a beatificat pe cel ce pusese la picioarele pontifului Romei un regat care adusese sub stăpînirea sa populația slavă, românească, germană și resturile triburilor maghiare catolicizate. în timpul luptelor pentru cotropirea Panoniei au fost arătați în documente secuii, ca cete de luptători alături de conducătorul românilor – Menumorut, atrași de Arpad de partea sa. Rezultă că secuii nu formau o etnie, doar cete de luptători recrutați de către conducătorii locali și folosiți în conflictele dintre ei.
Exemplul oferit de Ștefan, Andrei al II-lea, monarhii angevivi impuși de pontiful Romei, Sigismund de Luxemburg și ceilalți regi ai Ungariei și-au imaginat că au dreptul să cotropească, să catolicizeze și să maghiarizeze populația slavă, română, germană din teritoriile ocupate cu forța, realizînd astfel bazele etnice ale viitoarei națiuni maghiare. Conjurația organizată după marea ridicare la luptă contra nedreptăților săvîrșite de marii asupritori ai românilor, nobili pe singurii autohtoni din Ungaria, voievodatul Transilvanjiei, românii au fost declarați ca tolerați pe vatra lor străbună. Unio trio nationum a fost succedat de legile tiraniei nobiliare maghiarizate elaborate de Verboczi după săvîrșirea celor mai odioase crime împotriva iobagilor răzvrătiți – românii din Transilvania și Ungaria.
Cu toate că primul rege al Ungariei recunoscuse, prin dictonul atribuit lui „regnum unius linguae imbecile est” (regatul unei singure limbi este o imbecilitate), a scris și a strigat în gura mare: „Să-i maghiarizăm, să-i maghiarizăm pe români, căci altfel pierim”. Țarul Rusiei, atunci cînd a trimis armata sa pentru suprimarea tiraniei lui Kossuth, a precizat că Ungaria avea o populație de 12 milioane de locuitori, din care doar 4 milioane erau maghiari, iar restul erau slavi și români. Proclamația țarului a confirmat rapoartele nunțiului apostolic din Viena și consemnările statistice întocmite de autoritățile imperiale și cele clericale ale Ungariei, anexate de imperiali, în care se arătase că românii populau numeroase așezări în 22 din cele 44 comitate ale fostului „regat apostolic” stăpînit de imperiul condus de Habsburgi. Autorii conscripției păstrate la Biblioteca Națională Napoli au precizat că Slovenia, Croația, Banatul Timișoarei, Transilvania aveau guverne independente față de cel al Ungariei.
Autorul cărții „Originea ceangăilor”, în dorința sa de a elabora o lucrare care să conțină o sumedenie de neadevăruri, a ignorat faptul că izvoarele române descoperite și descrise de contele Marsigli pe Insula Margareta – parte integrantă a capitalei Ungariei, vestigiile cetății Angustia, așezarea Brețcu a zilelor noastre, cetatea dacică de la Covasna constituie mărturii incontestabile ale viețuirii și conviețuirii daco-romane în ceea ce au numit , el și alții, Bazinul carpatic, populat – conform opiniei sale deformate de cultul elitelor maghiare, numai de urmașii triburilor rătăcitoare și necivilizate.
Autorul a aplicat și românilor modul tiranic și criminal în care s-a format națiunea maghiară. El nu a avut capacitatea de a face diferența dintre constituirea națiunii române – pe cale firească, normală, printr-o continuitate perfectă a daco-romanilor, folosirea limbii și culturii strămoșești, păstrarea religiei creștine-ortodoxe, din care s-a desprins și cea catolică, evoluția firească a unei conștiințe naționale reflectată și în lupta dusă contra agresorilor maghiari, poloni, otomani, austrieci, ruși, austro-ungari, a maghiarismului condus de Bela Kuhn și preluat de Horthy și urmașii săi contemporani nouă. Elitele maghiarismului nu sînt decît rezultatul mitizării unor tirani și asasini de români.
în ceea ce-i privește pe românii catolici din Moldova, amintim celor ce au sentimente românești afirmația făcută de Nicolae Iorga în 18 februarie 1939: „Fac mare eroare cei care-i consideră pe catolicii din Moldova că ar fi străini de neamul românesc, căci trebuie să se știe că aceștia sunt cei mai puri români (…), iar sentimentele lor au fost românești totdeauna”. Stau mărturie în această privință și cei 153 de eroi catolici din Moldova, din care 72 din județul Bacău, ai războiului de independență. în timpul celor două conflagrații mondiale catolicii au luptat cu eroism alături de frații lor ortodocși, fără să se manifeste acte de trădare națională. (prof. dr. Dumitru Zaharia)i.
Exemplul oferit de Ștefan, Andrei al II-lea, monarhi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!