Somnul presei naște monștri

Ovidiu PAULIUC

Presa nu e văzută bine, dar e exploatată la maxim. E un fel de rău necesar. Presă de scandal, presă de anchetă serioasă, de reportaj, de monden, de care o fi ea, este prezentă la fiecare colț de stradă și chiar se vinde. Toată lumea are interese legate de presă, fie patron sau cititor. Cel mai rău în toată ecuația stau însă chiar cei care fac presă, dar și subiecții lor. între cele două tabere există un frecuș permanent, generator de stres de ambele părți. însă dacă presa este făcută cum scrie la carte, stresul cade doar în capul subiectului. Uneori, stresul adună atîta greutate, încît pus în fața evidențelor, subiectul de presă devine o oală sub presiune, căreia îi sare mintenaș capacul.
Subiectul de presă – care în general este un om expus privirilor, cum ar fi aleșii sau numiții în funcții publice – are înrădăcinată în cap ideea că el trebuie lăsat să lucreze și chiar lucrează bine, dar presa nu îl lasă în pace. Că așa-i la noi. Cu cît este mai înfipt în scaun, cu atît subiectul devine și mai conștient că presa înseamnă, totuși, interfața dintre el și masele largi. Așa că apelează la ziariști ori de cîte ori este în dificultate, dar îi repudiază atunci cînd este pe cai mari. Sau cînd are spatele asigurat din partea celor cărora presa l-ar putea pîrî pentru matrapazlîcurile sale.

Ziaristul nu s-a simțit niciodată bine la Bacău, așa cum nu se simte bine mai nicăieri în țara asta, bîntuită de sindromul proastei gestionări a banului public. Iar un raport al Agenției pentru Monitorizarea Presei, organism credibil, a confirmat din nou acest lucru. Ba, chiar a pus Bacăul pe lista neagră din punctul de vedere al libertății de exprimare și al accesului la informații publice. Nu vă închipuiți că vine cineva, de la Primărie, de exemplu, ca să ne bată în redacție după ce am scris vreun articol. Asta cu datul la ficat a fost a comuniștilor și a celor mai slabi la învățătură. Acum se lucrează la psihic. Ori de cîte ori ar părea că este nevoie, este fluturat steagul piraților, aici în chip de amenințări cu instanța și cu plîngerile penale. Și fiindcă tot am dat exemplul Primăriei – fiindcă de aici vine, de fapt, lumina pentru întreg județul, politică și administrativă – să spunem că tot aici există personaje mai mult decît ostile libertății de exprimare. Atît de ostile, încît au considerat că e mai bine ca Primăria să aibă propriul ziar, făcut din bani publici, în care, evident, nu există critică. Este un ziar eminamente pozitiv, este picătura strecurată în cutiile poștale ale băcăuanilor cu o periodicitate enigmatică, prin care Puterea speră să spele nițel creierele rebele.

Pîrghiile de constrîngere a presei sînt multiple, iar fiecare dintre cei care au urcat în scaunele tapițate ale Puterii le-au folosit după cum le-a tunat educația și mintea de pe urmă. De exemplu, a fost, cîndva, la Bacău, un subiect de presă atît de încondeiat, de s-au săturat și cititorii să îi mai vadă numele în ziare, deși erau de acord că respectivul umblă cu fofîrlica. El se apropia de genul care lovește la ficat: să doară, dar să nu lase urme. Avea un ziar la dispoziție, așa că presiunile împotriva adversarilor, inclusiv a celor din presă, căpătau puteri nebănuite. I-a urmat, în același loc vizibil, un alt subiect de presă, ceva mai intelectual, care a pornit propriul război cu ziarele și a ridicat stindardul proceselor. Și acesta are la dispoziție un ziar, cu lipici la banii publici, la fel ca și celălalt ziar. Fiecare dintre cei doi subiecți s-a înconjurat de personaje care le-au suflat în ureche ce le-a tunat interesul. Cele două personaje au în comun pasiunea pentru rîndurile fin scrise, precum petalele de trandafir aruncate în calea monarhului. în schimb, pare uimitor că nici unul dintre pesonaje nu a priceput că presa nu se reduce la propriul ziar și nici că presa are, prin definiție, rolul de a fi în opoziție. Iar dacă nu înțelegi asta, ești ca și condamnat.urat din partea celor cărora presa l-ar putea pîrî pentru matrapazlîcurile sale.

Ziaristul nu s-a simțit niciodată bin

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!