Lumea românească

„Minciuna are nevoie de martori. Adevărul – de martiri”

Vasile PRUTEANU

Ni se întîmplă ceva ce scapă specialiștilor în psihologia maselor, sociologilor și filozofilor; creșterea nemăsurată a valului de violență și scăderea pînă la anihilare a dragostei pentru copii la o mare parte a omenirii. A crescut, însă, uimitor, numărul cîinilor cocoloșiți în apartamente bogate sau sărace, dar și numărul copiilor zvîrliți în stradă, uciși cu sînge rece pentru cîțiva gologani sau un telefon mobil. Oare spre ce se îndreaptă omenirea în acest secol apreciat de Andre Malraux că va fi „profund religios sau nu va fi deloc”? Religios în nici un caz. Se ucid cu dezinvoltură mii de oameni în metrourile din Tokio sau Londra, în gările Spaniei, în bloc-hausurile din New York, în țările Asiei. Se pregătesc arsenale militare nimicitoare în Iran, în Coreea de Nord, în alte părți ale lumii. în numele credinței s-a ucis și se mai ucide încă. Asasinatele lui Torqemada și Savonarola, în numele lui Dumnezeu, n-au depășit 60 000 de oameni, dar au provocat un secol al raționalismului și
iluminismului și două de ateism. Comunismul a exterminat peste 36 de milioane de oameni numai în URSS, iar extremismul islamic – alte milioane. Așadar, violența sub diferitele ei forme de manifestare a fost, este și rămîne o constantă a istoriei umanității.
Ceea ce mă neliniștește, însă, este avîntul luat de secretomanie în societatea românească. Cum să împaci frisoanele unui neam cîntăreț al „liturghiei cosmice” de „dor și jale”, de „simț strămoșesc al măsurii, omeniei și ospitalității” cu mizeria sufletească a ținerii sub obroc a unei Securități vinovată de exterminarea clasei politice antebelice, a unui însemnat număr de țărani numiți chiaburi, a numeroși preoți, intelectuali și tineri nevinovați nimiciți la canal sau în vînturile devastatoare ale Bărăganului? Cît de adînc implicați și pînă la ce nivel au urcat foștii torționari în instituțiile politice și statale ale României contemporane dacă reușesc, iată, să blocheze constant deconspirarea structurilor cangrenate ale poliției politice! Cum de se reușește să se scoată din mînecă slugoi ai fostului regim – ca domnul Corneliu Turianu -, aduși să pună stavilă dorinței noastre de a cunoaște indivizii ce ne-au produs spaime și coșmaruri întreaga viață! O fi o cvasiindiferență la tragediile consumate, o sfidare nerușinată și obscenă a întregii națiuni?
Se știe că cea mai cumplit păcălită pe pămîntul acesta rămîne naivitatea, că sufletele pocite pocesc tot ce ating. Dar e o iluzie să crezi că murdăria acoperită cu grijă pînă la urmă nu va dospi și nu-și va împrăștia pestilențialitatea peste tot. N-aș vrea să fiu în pielea acelora pe care posteritatea apropiată îi va țintui la zidul rușinii ca pe niște creaturi infame. Priceperea și zelul cu care clasa politică românească întreține cultul „de necrezutului” nu cunoaște margini. Poți bloca, un timp, un luptător ca Ticu Dumitrescu – care a suportat patimile închisorilor comuniste – dar nu poți ascunde mereu adevărul. Incidentul marginalizării lui este unul compromițător pentru orice stat de drept din lume, oricît de mult ar incrimina domnii Traian Băsescu și Emil Boc așa-numitele „demagogii” ale unor politicieni interesați. Cred că își asumă riscul unui val de neîncredere generalizată. Nu se poate spune că niște inși cunoscuți îndeobște ca rezonabili și relativ inteligenți s-au țicnit peste noapte și inflamează opinia publică avînd ca motivații doar vanități paranoice și strategii negustorești. Cum să catalogăm garanțiile oferite la început de mandat prezidențial de d-l Băsescu că serviciile secrete vor fi riguros analizate în doar șase luni, cînd, dimpotrivă, acestora li se oferă extinderi îngrijorătoare ale atribuțiilor lor! Nici vorbă de schimbări realmente democratice. Noi cerem asumarea vinovățiilor și numele vinovaților nu pentru a-i crucifica, ci pentru a evita acum și în viitor posibile drame ale autoritarismului. Nu s-a întîmplat nimic. Acum se încearcă transferarea dorinței legitime a celor ce au suportat consecințele tragediei comunismului într-o demagogie ieftină, fără nici o justificare. De fapt, din ’89 pînă acum s-au pus frîne oricărei încercări de deconspirare a poliției politice, pentru că, în realitate, foarte mulți executanți ai acesteia se află în vîrful piramidei politice sau în cercurile afacerilor prospere. însuși d-l Petre Roman a recunoscut că el, ca prim-ministru, s-a opus cu vehemență publicării conturilor secrete ale agenților din străinătate. Nu-mi închipui că aceștia spionau Moscova, Havana, Hanoiul sau țările arabe „prietene” ale lui Ceaușescu. Spionau țările NATO și, bineînțeles, trebuiau acoperiți, nu-i așa?! Nu mă miră că morala are șanțurile ei de scurgere, de unde oamenii cu caractere îndoielnice aruncă petarde spre orbirea așa-numiților „agitatori vulgari” ai vieții publice. Jubilația liderilor PRM la înlăturarea lui Ticu Dumitrescu din fruntea CNSAS probează cît sînt încă de puternice grupurile securistice și cît de adînc au penetrat acestea structurile politice și statale. Minciuna a avut întotdeauna nevoie să fie probată cu martori. Adevărul a produs doar martiri. Supraviețuiește, la noi, din păcate, o strategie duplicitară, la limita schizofreniei. Pentru cît timp, numai Dumnezeu știe!i frisoanele unui neam cîntăreț al „liturghiei cosmice” de „dor și jale”,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!