La un pas de integrarea în UE

„Agricultura României se află în cea mai critică situație din toate timpurile”

• susțin agricultorii care au protestat marți în Capitală, cerînd măsuri concrete și transparente n Ministrul Agriculturii a asociat protestul unei manevre comandate de PSD și a respins revendicările lor

Cea mai mare acțiune de protest a producătorilor agricoli din ultimii 15 ani s-a consumat la începutul acestei săptămîni în Capitală și a adunat circa 3.000 de reprezentanți ai asociațiilor, organizațiilor și societăților agricole din județe din Moldova, Ardeal și cîteva județe din sud-estul țării. Agricultorii au venit în București – așa cum am mai arătat în două ediții anterioare ale ziarului nostru – la chemarea Sindicatului Agrostar și a Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, după ce Patronatul Român al Cărnii de Porc s-a retras, în urma negocierilor de la Ministerul Agriculturii, în care pentru o bună parte dintre revendicările lor au primit promisiuni de rezolvare. Producătorii agricoli au formulat, în totul, 23 de cereri de îmbunătățire a condițiilor în care muncesc, și care se referă în special la modificarea sistemului de acordare a subvențiilor, la modificarea legislației din domeniu, referitoare inclusiv la taxe și impozite și la nivelul subvenției pentru motorină. I-am însoțit în Capitală pe reprezentanții băcăuani ai Patronatului Producătorilor Agricoli Agrias, și am bătut împreună, preț de patru ore, distanța dintre Parcu Herăstrău și clădirea Parlamentului.

Organizatorii, dar și agricultorii cu care m-am întîlnit, spun toți că agricultura românească a ajuns într-o situație dezastruoasă. Acum, tocmai în pragul integrării europene. Cine să-i creadă? Noi, care trăim și de pe urma muncii lor, dar avem alte ocupații, politicienii care fac și desfac legi în țara aceasta, oamenii simpli, care nicicum nu vor pătrunde tainele jocurilor de interese de la nivel înalt? Alți agricultori, cu afaceri pe bani buni în acest domeniu, dar care spun exact contrariul, din motive numai de ei știute și care, deci, oricum nu-i vor aproba? Pînă una-alta, primii care s-au ridicat împotriva lor au fost chiar cei de la Putere, pentru că exact cu trei-patru zile înainte, poate și mai mult, au început presiuni reclamate de organizatori și participanți. Telefoane de lămurire, telefoane de la oameni cu responsabilitate în fiecare jujdeț, de la prieteni „binevoitori”, chiar de la Jandarmerie, pe motiv că stau cu ochii pe inițiativă și vor să știe tot ce se întîmplă. Oficialii au respins orice solicitare a protestatarilor și au scos în față măsurile politicii agrare a actualului guvern, dar și normele europene în domeniu.
Așa a început, marți, protestul agricultorilor din România. Am plecat grupați la București, de cu noaptea. Am stat între oameni încruntați cam tot drumul. Am plecat pe întuneric, dar la două ceasuri distanță Soarele era de ja sus, iar cîmpurile din stînga și din dreapta s-au dezvăluit cu naivitate. Am trecut de multe ori pe lîngă ele, chiar în această iarnă și primăvară. M-am uitat să văd cam cîte sînt arate din toamnă, pe unde au răsărit plantele. Dar marți le-am văzut cu alți ochi, parcă. Erau, ca într-un vis, parcă și mai multe suprafețe în ciulini, nu doar nearate din toamnă, ci unele nelucrate de ani buni, altele neculese de tot rodul. Din cînd în cînd, doar, teren ca la carte, cu grîu frumos, cu rapiță. Am revăzut livezile clasicizate, de care mi s-a rupt totdeauna inima, viile nearate, încă netăiate, deși spre Sud timpul e mult mai înaintat ca la noi. Așa am văzut și i-am auzit pe agricultori drăcuind și argumentînd simplu, dar concret: „Dacă nu sînt bani, cu ce să lucreze lumea?”. Culmea, nici viile oamenilor nu erau lucrate, la timpul de acum.

în marș, cu jandarmii în frunte

Aveau dreptate! Așa am intrat în Capitală, prin jungla din preajma cartierului Colentina. Telefonul ne-a dat de veste că jandarmii ne așteaptă la intrare. De la Urziceni, nu mai eram singuri, ci zeci de microbuze și autocare în coloană, cu oameni din Bacău, Tulcea, Brăila, Vaslui și tot ce are Moldova spre Sud. încolonați după mașini cu girofar, am pornit prin București către Piața Charles de Gaulle. Bucureștiul era în sărbătoare, nu din cauza agricultorilor protestatari, ci a primăverii timpurii. Pomii în floare ascundeau cîte ceva din lumea pestriță și mizeria urbană. în piață, grupul a crescut, într-o oră, cît altele în zece ani. S-au adunat producători din Constanța, Teleorman, Ilfov… Cu plancarte pe care citeam și notam numai săgeți otrăvite: „Intrăm în UE cu sapa de lemn”, „Campioni în distrugerea sistemului de irigații”, „NU repartizați grîu de la rezerva de stat” etc. Pe banerul băcăuanilor, mare, stătea scris: „Flutur nu polenizează”. Trimiterea directă nu mai trebuia comentată. Bucureștenii organizatori au împărțit țiriace colorate și, în cîteva minute, nu se mai auzea nici în cer, nici în pămînt. Pe o latură de bulevard, zece tractoare cu plugurile pregătite stăteau parcă gata de a intra în brazdă. „Numai atîtea ne-au dat voie să aducem – spunea liderul de la Agrostar, Nicolae Ștefan. Erau pregătite vreo 60, dar din unele localități nu le-au dat voie să iasă, pe motiv că nu îndeplinesc condițiile legale”. într-o parte a grupului aud vorbindu-se ungurește. Fac ochii mari, întreb și aflu că din Ardeal au venit 150 de agricultori, din Liga producătorilor maghiari. âl văd pe liderul lor, Sebastian Csaba – om subțire, figură de intelectual, de om de afaceri, cu scurtă din piele, geantă diplomat elegantă și celular scump. Atunci privesc mai atent oamenii. Mulți erau agricultori sadea. Țărani. Mulți, însă, și oameni subțiri, sigur proprietari de firme agricole, oameni care au trecut prin multe în afacerile cu cereale, cu legume, cu animale și cîte altele.

Huiduieli, cu ochii la Guvern, la sediile de partid

La 12,00 punct se dă startul. Cordoane nesfîrșite, parcă, de jandarmi încadrează coloana care s-a luat după cele zece tractoare. Avea să se întindă pe un kilometru. Țiriacele îți luau auzul. Unul făcuse rost de o goarnă din plastic, dar gălăgioasă. Din megafoame urlau sirene ca de salvare, ca de poliție. Bucureștenii, pe margine, rămîneau cu gurile căscate. Din mulțime se striga împotriva Guvernului, dar mai ales împotriva ministrului Gheorghe Flutur. „Flutur – spuneau -, nu uita, asta e demisia ta”. Și așa mai departe. De pe margine, cîte unul mai bombănea, mai înjura. Cei mai mulți încurajau, însă. într-o jumătate de oră s-a ajuns la Guvern. Negru de jandarmi în Piață. Coloana a fost înghesuită ca un șarpe lîngă malul apei, să nu pătrundă în centrul pieței. Coaloane nesfîrșite de mașini au rămas blocate. Protestatarii huiduiau. Au și dat să se oprească, dar jandarmii, atenți, i-au împins ușor înainte. Evident, nu s-a scăpat ocazia cunoscutei „Jos Guvernul”, dar cine să-i audă? „Hoții” – se striga, iar alții au lansat și cîte un „Jos pădurarul” sau Jos găinarul”, cu țintă tot spre minstrul Flutur. La numai cîteva zeci de metri, cei din coloană dau cu ochii de sediul PD al Sectorului 1. Atîta le-a trebuit, huiduielile au și început. La fel și pe „Magheru”, în fața sediului PD central.

Celulă de „criză” în Piața Univeresității

în altă jumătate de oră oamenii și tractoarele au fost în Piața Universității. Spre Muzeul de Istorie al Bucureștilor alt grup, din județele din Sud, aștepta coloana. Fuseseră la Ministerul Agriculturii, unde au pichetat. Chiar în intersecția de unde se spune că pornește kilometrul zero, coloana s-a oprit dintr-o dată. Oamenii voiau să plece către minister. Așa știau că scrie în program. Jandarmii, nu și nu. Dinspre Cișmigiu nu mai trecea nici o mașină. Pădure de coarne de troleibuz s-a adunat. Comandanții jandarmilor au trecut la negocieri. Cu destul calm, dar protestatarii nu se dădeau duși. Spiritele se iritau, unii întrebau pentru ce au mai venit dacă nu dau ochii cu Flutur, alții le aminteau jandarmilor că la anul se împliunesc 100 de ani de la Marea Răscoală a țăranilor. Situația dădea în clocot. Bucureștenii, în mașini, treceau spre Piața Unirii razant pe lîngă coloană. Un fotoreporter este acroșat și pus la pămînt, dar scapă cu bine. Peste capete, camere de luat vederi, lîngă grupul din intersecție microfoane, reporteri și chiar un car de reportaj al TVR. Peste toți, lăfăia un miros intrigant de carne de oaie la grătar, probabil de la vreo terasă. Cineva vede mașini noi cu jandarmi, din care coboară iute flăcăi cu căști și bastoane. Vin în lanț și întăresc efectivele din Piață. Nimic nu prevestea că lucrurile se pot liniști, dar chiar liderii protestatarilor iau, atunci, decizia să abandoneze ambițiile și cer continuarea drumului. Coloana se pune, ușor, în mișcare și jandarmii răsuflă ușurați.

Agricultorii vor bloca drumurile în toată țara

Pînă în fața parlamentului nu mai era mult. Ne trecea os prin os, iar soarele bătea nemilos chiar în creștet. Tractoarele fac semicerc în Piața Constituției și oamenii trec în fața lor. Pe o Dacie-papuc liderii urcă, rînd pe rînd, cu megafonul în mînă și încep cuvîntările. Primii anunță „manevrele” ministrului Gheorghe Flutur, despre care aveau informații că dădea declareații printoată media, în care acuza protestul și îl vedea ca pe o inițiativă pusă la cale de PSD și Sindicatul Agrostar. Oamenii huiduie îndelung și ascultă apoi, încă odată, cea ce știau deja: cîte nu sînt în regulă în agricultura românească și cîte ar trebui schimbate. Ce vor face mai departe? Simplu – spunea Nicolae Ștefan -, se va ajunge din nou la Guvern, pentru negocieri, apoi la Președinție, iar dacă nu vor avea rezultat agricultorii vor bloca principalele drumuri din toată țara. „Mergem și pînă la Parlamentul Euroipei, să pichetăm, dacă e nevoie” – spuneau liderii.
Despre ce au înfierat agricultorii și despre opiniile lor, vom comenta în edițiile care urmează. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!