Profesorii din Cleja, ași în proiectele europene

Școala din Cleja a devenit cunoscută în județ, dar și în țară prin proiectele cu finanțare europeană demarate aici. Ultima ispravă de acest gen este cea din vara anului trecut, finalizată cu un punctaj de 97,5 din o sută de puncte posibile și cu cea mai mare finanțare: 150 de milioane de lei. „A fost un proiect pe tema întăririi relațiilor dintre școală și comunitate. Sînt antrenați atît părinții, cît și elevii. Urmărim să-i integrăm în comunitate mai ales pe copiii problemă, organizăm fel de fel de activități comune cu profesorii, oficialitățile și toate persoanele cu autoritate în comună: preot, polițiști, prădurar. Am făcut și un plan de achiziții pentru diferite bunuri care ne sînt necesare pentru derularea proiectului, dar care, după terminarea programului, vor rămîne în dotarea școlii noastre. Și dacă aceasta este modalitatea de a obține dotări la care nici nu am fi îndrăznit să visăm, muncim voluntar de ne sar capacele”, ne-au spus inițiatoarele proiectului. Ele fac referire la faptul că pentru toată munca lor, deloc de neglijat, ele nu primesc nici un sfanț. Dar după derularea acestui ultim proiect, școala va rămîne dotată cu un videoproiector, aparatură electronică, mobilier și unelte agricole, prevăzute ca achiziții într-un proiect de protejare și îmbunătățire a mediului. Programul are finanțare prin Banca Mondială, de 75 la sută, și cofinanțare guvernamentală, de 25 la sută, dintre care zece procente sînt susținute de Primăria Cleja. Una dintre condițiile impuse de finanțatori este ca pentru fiecare produs achiziționat în cadrul proiectului, decontul să prevadă cît și cum revine fiecăreia dintre cele trei instituții.

Primul proiect, primul succes

Profesorii de la Școala de arte și meserii din Cleja au prins gustul proiectelor cu finanțare europeană după ce-au pus în practică înființarea unui Centru de Documentare și Informare (CDI). Dincolo de numele pompos se ascunde, de fapt, o realizare cu care s-ar putea mîndri orice primar dintr-un mare oraș. Școala a concesionat de la Consiliul Local o clădire insalubră și aproape dărîmată, în care funcționase fostul Cămin cultural al comunei. A fost refăcută, s-au pus geamuri termopan, parchet melaminat, gaz metan, instalație electrică, aparatură electronică de ultima generație, s-au instalat zece calculatoare racordate la Internet, cu scanner și imprimantă, s-au mobilat încăperile modern și funcțional și au început activitățile. Acum, CDI, așa cum este cunoscut și de localnici, a devenit un fel de magnet pentru adulți, care se adună și în alt loc decît crîșma. După ce se înscriu în registru, pot asculta muzică, urmări programele la televizor, lectura cărți, accesa Internetul alături de copii, să stea să citească ziarul sau, pur și simplu, să bîrfească noutățile cu vecinii. într-un colț, separat de restul încăperii, este amenajat un loc special, unde profesorii vin cu clasa să-și desfășoare orele. într-o altă încăpere funcționează una dintre cele mai bine dotate biblioteci comunale, iar într-o alta se regăsește un atelier-școală pentru elevele de la școala de meserii. „Aici organizăm concursuri în care antrenăm nu numai elevii, ci și adulții. Ultima activitate a avut loc cu puțin timp în urmă: zilele artelor și meșteșugurilor tradiționale. Cu această ocazie, am făcut o expoziție cu exponate aduse de părinți, apoi un concurs de muzică populară moldovenească și, la final, am organizat o șezătoare, unde mamele și-au învățat fetele să toarcă”, ne-a spus Valerica Moise, directorul școlii, mîndră de realizări, dar și că proiectele lor au prins printre săteni și se bucură de recunoaștere și apreciere. Proiectul a avut o finanțare de 500 de milioane de lei.

Birocrația ne omoară

Reversul medaliei nu mai este însă atît de strălucitor. Birocrația excesivă, care predomină la toate proiectele cu finanțare europeană, duce pe oricine mai puțin răzbătător la lehamite. „Am făcut un plan de dezvoltare al școlii, proiectul în sine, chestiunile de mediu, activitățile pe care le desfășurăm timp de opt luni, am construit un buget la leuț și am întocmit un plan de achiziții pentru bunurile necesare derulării proiectelor. Am început lucrul la documentație în aprilie, iar în decembrie a anului trecut am primit prima tranșă de bani”, ne-a spus Mirela Ioana Iacșa, profesor de engleză și unul dintre inițiatorii proiectului. „Acum ne chinuim să punem în practică planul de achiziții. Asta înseamnă că, pentru fiecare produs pe care trebuie să-l achiziționăm trebuie să avem șase oferte, dacă nu luăm produsul de la raft, caz în care firmele contactate de noi trebuie să completeze un formular anume impus de finanțatorii proiectului, cu prețurile produselor și caracteristicile acestora. Apoi este aprobată la București cea mai buna ofertă și mergem să luăm produsul. Cel mai greu este să-i facem pe vînzători să înțeleagă că-și vor primi banii pe aceste produse după 30 de zile, prin virament. Ei nu înțeleg că noi nu avem bani cash și că aceștia se derulează printr-un cont special. Cred că aici este cea mai mare problemă”, ne-a spus și Mihaela Botezatu, învățătoare la Școala Cleja, coautor în proiect.
„Cred că aici este una dintre cele mai mari probleme. Patronii habar nu au ce-i cu finanțarea la aceste proiecte, ba unul dintre ei ne-a spus, cînd am făcut deschiderea plicurilor de oferte, că dacă știa că avem nevoie de șase, venea el cu patru oferte, de la alte patru firme, și nu mai stăteam atît pînă le primeam noi”, povestește directorul școlii. La toate acestea se mai adaugă și atmosfera creată de ceilalți directori de școli, în special din oraș, care nu înțeleg și pace cum se face că niște profesori de la sat pot face astfel de proiecte și pot avea și succes. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!