Ascensiuni duhovnicești

Calea Paștelui cel veșnic

* Duminica Prea Cuvioasei Maria Egipteanca * Păcatul și urmările lui * Roadele Pocăinței * Ajutorul Sfintei Cruci și al Maicii Domnului * Paștele cel veșnic luminează tuturor!

Săptămîna a V-a din Postul Sfintelor Paști se distinge în viața liturgică ortodoxă prin două evenimente din cuprinsul ei: Miercurea Canonului și Sîmbăta Acatistului. La Utrenia zilei de joi, ce se slujește miercuri seara, se citește integral Canonul cel Mare al Sfîntului Andrei Criteanul. Acest Canon de pocăință s-a citit la pavecernițele primelor patru zile din săptămîna I. Acum, împreună cu Canonul se citește „Viața Prea Cuvioasei Maria Egipteanca”, scrisă de Sf. Sofronie – patriarhul Ierusalimului.
Duminica a V-a din Marele Post este consacrată unei noi pilde de înaltă sfințenie: Prea Cuvioasa Maica Maria Egipteanca. în duminica a IV-a l-am cinstit pe Sfîntul Ioan Scărarul – pildă de viață monahală care înaintează pe calea (urcușul) virtuților duhovnicești fără precupețire. Sfînta Maria Egipteanca este „icoana” celor care călătoresc spre Dumnezeu cu poticniri și căderi, dar se ridică pînă la urmă la cea mai înaltă sfințenie prin pocăință și multă smerire întru Hristos.
Cuvioasa Maria Egipteanca s-a născut în cetatea Alexandriei, trăind între anii 340-420. Singură mărturisește că și-a petrecut tinerețea în fapte rușinoase de desfrînare. Pînă într-o zi, cînd văzînd niște corăbieri plecînd în pelerinaj pentru sărbătoarea ânălțării Sfintei Cruci, la Ierusalim, a plecat și ea cu un grup de tineri. Nu pentru a se închina, ci pentru a petrece în alte urîte fapte de desfrînare. După o călătorie plină de păcate a ajuns în Cetatea Sfîntă. A voit să intre în Biserica Sfîntului Mormînt ca să se închine Sfintei Cruci a Mîntuitorului. N-a putut să intre mai departe de pridvorul bisericii, pentru că o ținea în loc o putere nevăzută. în sufletul ei s-a trezit sentimentul vinovăției și al păcătoșeniei în care trăise. La icoana Maicii Domnului se roagă cu multă căință sufletească, cerînd mijlocire pentru iertarea păcatelor ei. Cînd încearcă să intre în Biserică nu o mai oprește nici o putere. Se închină, smerită, la Sfînta Cruce, iar la ieșirea din lăcaș se roagă iarăși Maicii Domnului. Aude un glas tainic care o îndeamnă să treacă Iordanul, în pustie. Merge la Biserica Sfîntul Ioan Botezătorul de la Iordan, unde primește Sfintele Taine. Merge, apoi, în pustia Iordanului, decisă să ducă o viață nouă. 47 de ani a viețuit aici, în mare asceză și rugăciune, plîngîndu-și păcatele tinereții ei. A suferit atacurile duhurilor rele, fiind încercată de foame și de sete, arsă de soarele zilei și înghețată de frigul nopții. Dar și acestea pînă într-o zi, cînd, după lucrarea Proniei divine, se întîlnește cu un Cuvios, Zosima, care îi aduce Sfînta âmpărtășanie înainte de trecerea ei la cele veșnice. Sfîntul Zosima avea să istorisească viața Cuvioasei așa cum auzise din gura ei. Cei 47 de ani duși în pustie o transformaseră pe Cuvioasă într-un „înger pămîntesc”: cînd se ruga, plutea în văzduh; merge pe apă ca pe uscat, cunoaște gîndurile altora și prezice cele viitoare.
Ceea ce impresionează din viața Cuvioasei este ruperea ei desăvîrșită de păcat. A înțeles că păcatul este înrobire, iar mîntuirea prin Hristos este eliberare. Departe, în pustia Iordanului, Maria s-a eliberat de păcat și s-a sfințit. Păcatul este cel mai mare vrăjmaș al sufletului nostru. Toți Părinții Bisericii îndeamnă să fugim de prima otravă, de prima experiență a păcatului. Păcatul desfrînării, păcat al tinereții, este acea curiozitate de a gusta din otrava cu care ademenește cel viclean. Tinerii trebuie să fie cu grijă pentru a nu fi prinși în lațul obișnuinței cu păcatul.
Fericitul Augustin (^430), contemporan cu Maria Egipteanca, a dus și el o tinerețe plină de păcate. Mama sa, Sfînta Monica, s-a rugat cu neîncetate lacrimi pentru salvarea și convertirea lui. Cînd Augustin s-a botezat, Sfîntul Ambrozie al Milanului avea să șoptească: „Nu se putea să moară fiul atîtor lacrimi!” însuși Augustin avea să se roage: „Doamne, ajută-mi să Te iubesc așa cum mai înainte am iubit păcatul!”
Iertarea păcatelor, pentru care s-a rugat Cuvioasa Maria Egipteanca, este păcatul decisiv din viața unui om care a fost robit de patimi. Dar cine poate avea voința și hotărîrea acestei Cuvioase? Dumnezeu nu voiește „moartea păcătosului, ci acesta să se întoarcă și să fie viu”. Zaheu Vameșul, Maria Magdalena, tîlharul pocăit, fiul risipitor sînt tot atîtea exemple de căință și iertare acordată de Dumnezeu. Exemplul Mariei Egipteanca este dătător de nădejde că prin puterea Sfintei Cruci și ajutorul Maicii Domnului putem ajunge la limanul mîntuirii, prin unirea supremă cu Hristos!
„Ceea ce mai înainte erai plină de tot felul de întinări, te-ai arătat aleasa lui Hristos, prin pocăință urmînd vieții îngerești și cu arma Crucii calci în picioare pe demoni. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă a âmpărăției cerului, Marie prealăudată!”
Calea Paștelui cel veșnic este deschisă tuturor! (pr. prof. dr. Constantin LEONTE)os.
Cuvioasa Maria Egipteanca s-a născut în cetatea Alexa

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!