Ex catedra

Oferta educațională băcăuană (II)

Doru CIUCESCU

Așa după cum am arătat în episodul precedent, Bacăul a avut o dezvoltare economică cu viteze mai mari sau mai mici, uneori chiar negative, cum de altfel s-a întîmplat imediat după cele două războaie mondiale sau după evenimetele din decembrie 1989, pentru ca apoi să se obțină creșteri ale producției industriale.
Cererea educațională a urmat, în linii mari, ritmurile dezvoltării economice, dar oferta respectivă a fost inferioară de cele mai multe ori.
Legea instrucțiunii publice, elaborată în 1864 de Alexandru Ioan Cuza, a făcut ca rețeaua învățămîntului băcăuan să capete noi dimensiuni. Astfel, în 1867 și-a început activitatea gimnaziul de băieți, care abia peste 24 de ani a beneficiat de un sediu propriu; în 1897 această unitate școlară a devenit Liceul „Principele Ferdinand” – actualul Colegiu „Ferdinand I”. De asemenea, în 1876 a luat ființă prima școală de arte și meserii din Bacău, care își întrerupe temporar activitatea în perioada anilor 1884-1889.
în perioadele celor trei ministeriate ale lui Spiru Haret, în Bacău s-a ajuns la zece școli primare în care s-au introdus, conform reorganizării pe toate nivelele de școlaritate inițiate de autorul lucrării „La mécanique sociale”, și clase de învățămînt preșcolar.
Imediat după înfăptuirea – la 1 decembrie 1918 – a Marii Uniri, s-a extins într-un mod nemaiîntîlnit pînă atunci rețeaua școlilor de învățămînt primar în limba română, inclusiv în teritoriile alipite la patria-mamă, ceea ce a dus la o explozie a cererii de învățători. în consecință, au apărut noi școli normale. Astfel, în Bacău, la 22 noiembrie 1919 a luat ființă Școala Normală de învățători, care a funcționat după-amiaza în localul Liceului „Ferdinand I”, după care, în 1930, s-a mutat într-un sediu nou – actualul corp A al Liceului „Ștefan cel Mare”. Tot în toamna anului 1919 a luat ființă și Școala Normală de învățătoare „Domnița Maria”, care și-a început activitatea în clădirile fostului Batalion III din Regimentul 27 Infanterie, situație care a durat pînă în 1935, cînd s-a terminat construcția noului sediu – actualul corp B al Universității din Bacău. în 1921 a luat ființă școala secundară de fete, care s-a mutat în sediul propriu abia în 1936, unde în prezent funcționează Colegiul „Vasile Alecsandri”. în perioada 1947-1989 – a industrializării cu orice preț, rețeaua învățămîntului a cunoscut o dezvoltare de la simplu la triplu și chiar mai mult. în 1962 s-a ajuns la generalizarea învățămîntului de 7 ani. învățămîntul profesional și liceal tehnic a beneficiat de o atenție deosebită. în 1985 funcționau – numai în reședința de județ – șase licee industriale pe profil mecanic, chimic, de construcții și telecomunicații.
în 1961, Bacăul devine centru universitar prin înființarea Institutului Pedagogic, cu trei facultăți: Filologie, Matematică și Științe Naturale și Agricole. Peste trei ani apar încă două facultăți: Educație Fizică și Istorie-Geografie. în 1974 apare o secție cu învățămînt de patru ani la specializările limba și literatura engleză și limba și literatura franceză, dar intră în lichidare facultățile: Istorie-Geografie, Matematică și Științe Naturale și Agricole. în același an începe școlarizarea în an pregătitor a cetățenilor străini pentru medicină – în special, dar și pentru politehnică, educație fizică etc. De asemenea, în perioada 1974-1979 a funcționat și o secție de Institutori. în 1976 Institutul Pedagogic din Bacău devine Institut de învățămînt Superior prin înființarea specializării Tehnologia construcțiilor de mașini, cursuri de zi (trei ani) și serale (patru ani). în 1985 Institutul de învățămînt Superior din Bacău devine Institut de Subingineri, deoarece celelalte specializări au fost complet lichidate, cu excepția anului pregătitor! Concomitent, structura învățămîntului superior a început să se diversifice prin transferul de la Institutul Politehnic din Iași a următoarelor specializări de subingineri: Tehnologie chimică anorganică (1985) și Rețele electrice (1987).
Din 1990, Institutul de Subingineri devine Universitatea din Bacău, avînd inițial două facultăți: Inginerie, Științe și Litere. Cu timpul, structura universității a devenit mai complexă: trei facultăți în 1996 (Educație Fizică și Sport, Inginerie, Litere și Științe), patru facultăți în 2002 (Educație Fizică și Sport, Inginerie, Litere, Științe), cinci facultăți în 2004 (Inginerie, Litere, Științe, Științe Economice, Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății). De asemenea, în 1992 a luat ființă Universitatea „George Bacovia”, avînd la început două facultăți: Inginerie Economică, Drept. în 1994 s-a ajuns la o singură facultate (Contabilitate și Informatică de Gestiune), pentru ca din 1998 să funcționeze trei facultăți (Contabilitate și Informatică de Gestiune, Economia Afacerilor, Management).
în toamna anului 2005, la cele două instituții de învățămînt superior băcăuane s-au înscris 2584 studenți în anul I, repartizați astfel: 438 fără taxă și 1271 cu taxă la Universitatea din Bacău și 875 cu taxă la Universitatea „George Bacovia”. Raportînd la cei 3674 de absolvenți cu bacalaureat din județ (din același an) și fără a lua în considerare județele limitrofe, rezultă că anul trecut a fost un important deficit de ofertă educațională universitară băcăuană, mai ales fără taxă. De exemplu, din cei 202 absolvenți ai Colegiului „Ferdinand I” doar 12 au ales o instituție de învățămînt superior băcăuană, ceilalți plecînd la alte centre universitare din țară sau chiar din străinătate!ionat după-amiaza în localul Liceul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!