Mănăstirea Tisa Silvestri

Administrator

Oamenii care reușesc să facă minuni pe pămînt

Slujba religioasă, începută la ora 6.00, s-a încheiat după trei ceasuri. Au fost ceasurile și sfînta Liturghie. Maicile prezente în sobor la rugăciune au ieșit iute din sfîntul lăcaș pentru a se apuca de treabă. Au primit binecuvîntarea, și-au făcut cruce și s-au îndreptat, fiecare, spre locul unde au fost rînduite de stareță. Era ora 9.00, iar pînă la 15.00, cînd se servește singura masă din zi, mai e mult. Sîntem în Săptămîna Mare, iar la mănăstirea Tisa Silvestri este mult de treabă. Și nu orice fel de muncă, ci una grea și istovitoare. Pentru că acest spațiu sacru este încă în construcție și toate minunățiile realizate sînt rodul sacrificiului și jertfei unui grup de măicuțe. „De trei ani nu a mai venit nimeni la noi. Mai ajung persoane cu probleme de sănătate, dar deocamdată nu avem posibilități pentru a le primi și a le îngriji”, aveam să aflăm.
Nici acum, în preajma Paștelui, lucrurile nu sînt mai ușoare la Tisa ca în alte zile din timpul anului. Cine își imaginează că într-o mănăstire timpul acesta, al Patimilor, este dedicat exclusiv rugăciunii și meditației, se înșeală amarnic. „Săptămîna mare e cea mai grea. încercăm să simțim și noi, prin muncă, patimile Mîntuitorului”, ne-a spus maica stareță Teoctisa Ungureanu. Pentru că, în vocabularul unui călugăr, nu există cuvîntul concediu. Adică, nu poți să-ți lași haina monahală în cui și să te duci pentru a te relaxa în stațiune sau cine știe unde. „Călugări cu concediu nu există!”, a afirmat, scurt, maica Ungureanu. Cuvintele sale sînt însoțite de fapte, care ar putea suprinde pe toți cei care nu au ajuns vreodată la mănăstire.
Primul exemplu ni l-au oferit un grup de maici pe care le-am întîlnit în fața bisericii. încălțate cu cizme de cauciuc și băgate-n noroi pînă la genunchi, ele ridicau pietroaie de zeci de kilograme în lama unui tractor. La volanul mașinii se află nimeni altul decît preotul mănăstirii, părintele Pimen, care le transporta dintr-o parte într-alta. „Vrem să terminăm pînă la Paște, pentru a face loc credincioșilor care vor ajunge aici cu mașinile. Iar dacă vremea ține cu noi, o să reușim”, ne-a explicat maica stareță. Cînd a aflat că vor veni două zile de ploi, a adăugat: „Vom sta diseară pînă mai tîrziu și vom lucra”.
Munca e istovitoare, dar nimeni nu se plînge. Bolovanii sînt ridicați cu o ușurință extraordinară de brațele unor femei al căror regim sever de viață depășește cu mult pe cel al unităților militare. „Am fi adus oameni să ne ajute, dar trebuie plătiți. în afară de asta, maicile fac totul foarte bine, pentru că aici e casa lor. Au exercițiu, pentru că, de cînd am venit aici, am muncit. Oamenii nu ar putea reuși să lucreze cu asemenea dăruire precum maicile, nici măcar cînd e vorba de munca brută”, ne-a explicat maica Ungureanu. Dacă pentru a efectua un asemenea gen de activitate, un muncitor angajat ar cere o hrană consistentă, din care să nu lipsească carnea sau paharul de vin, pentru maici, nici nu se pune problema. Mai ales în Săptămîna Mare. „în această perioadă se mănîncă o dată în zi, la ora 15.00. Mîncarea este constituită din cartofi fierți, fără ulei, cu măsline, halva, ceai cu gem, fasole fiartă. în general, mîncare fără ulei. Am mai fi mîncat și urzici, dar nu avem timp să le culegem”, ne-a explicat stareța mănăstirii. Aveam să aflăm că maicile mai primesc și o masă la prînz, suplimentară, constînd în fructe și biscuiți. Pare imposibil cum de reușesc să reziste la un asemenea program, cu o asemenea dietă. „Probabil, faptul că avem alimente «ecologice» se compensează în comparație cu cei care mănîncă de frupt. Oricum, nu cred că cineva nu poate ține post. Mai ales dacă este sănătos. Lipsește doar voința. Dacă Dumnezeu a lăsat postul, înseamnă că a știut că se poate. Iar postul este recomandat și din punct de vedere medical”, a mai afirmat maica Ungureanu.
Paradoxal, la mănăstirea Tisa Silvestri, munca brută și postul nu sînt nici de departe partea cea mai dificilă din viață. „Munca brută nu e cel mai greu aspect din viața unei maici. E anevoios să devii om nou, să te ridici la înălțimea chemării din mănăstire, să te lepezi de omul cel vechi și să devii om în Hristos”, ne-a mai spus maica stareță.
Muncă migăloasă, ce necesită și multă răbdare au de făcut și maicile care se ocupă de construirea unor stupi pentru noile familii de albine. Și-au montat atelierul în viitoarea seră de flori a mănăstirii. Unele fac ramele, altele, cutiile pentru stupi. Călugărițele bat cuiele cu îndemînarea unor tîmplari profesioniști. Stau ore în șir pe scăunele. „Nimic nu e greu dacă e făcut cu dragoste”, aveam să aflăm de la una dintre măicuțe. La toate acestea se adaugă marea de flori, unele boboci, altele înflorite, care te întîmpină la fiecare pas, și care sînt tot rodul dragostei maicilor. Le privești și e imposibil să le descifrezi pe chip regimul auster pe care și l-au asumat de bună voie. „Se trezesc dimineața în jurul orei 5.00. La ora 6.00, fiecare vine la slujba religioasă. Aceasta, pînă la ora 9.00, cînd urmează programul de muncă. Pînă la ora 15.00, cînd servesc singura masă din zi, acum în perioada Săptămînii Mari, se muncește în continuu. După masă, nu există odihnă sau relaxare. Se reia serviciul pînă la Deniile care încep la ora 19.00. La finalul slujbei, la ora 21.30, se termină și ziua de muncă. Fiecare se retrage la chilie, unde își urmează programul de rugăciune personal. Iar a doua zi dimineață, o ia de la capăt”, ne-a explicat maica stareță.
Și, cu toate greutățile, maicile de la Tisa sînt pregătite și pentru marea zi a învierii, cînd vor oferi pelerinilor bucatele tradiționale de Paște. „După Sfînta Liturghie, vom pregăti ouă roșii, cozonac și un pahar de vin. Masa de Paște va fi duminică, la ora 11.00, și va consta în aperitive din caș, pește marinat, pește afumat, brînză, ciorbă cu perișoare de pește”. Deși la mănăstirea din Tisa Silvestri nu se consumă carne, nu va lipsi nici „mielul”. „Vom face miel cu condimente de pește”, a afirmat, zîmbind, stareța. (Ionuț BARBU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!

Urmărește Ziarul de Bacău pe WhatsApp Alerte de ultimă oră și știrile importante direct pe telefonul tău.
Urmărește Canalul

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l mai departe!

Ajută comunitatea din Bacău să fie informată corect și la timp.

Dreptul la Replică & Corecturi Editoriale

Ziarul de Bacău garantează dreptul la replică pentru orice persoană sau entitate menționată în articolele noastre, conform celor mai înalte standarde de deontologie profesională. Solicitarea argumentată și eventualele dovezi pot fi transmise pe adresa redacției. Răspunsurile conforme vor fi publicate cu celeritate, în condiții de vizibilitate similare.

Derogare Legală RGPD Art. 7 Legea 190/2018

Specificul Activității Jurnalistice

Articolele și investigațiile publicate sunt realizate în exercitarea libertății de exprimare și a dreptului publicului de a fi informat, garantate de Art. 30 din Constituția României și Art. 10 din CEDO.

Conform Art. 7 din Legea nr. 190/2018 și Art. 85 din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), activitatea jurnalistică beneficiază de derogare legală expresă de la dispozițiile RGPD când vizează persoane sau fapte de interes public. Încercările de intimidare juridică împotriva jurnaliștilor (SLAPP) sunt respinse de drept.

Opinii & Comentarii Cititori

0

Nu există încă opinii la acest articol.

Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.

Adaugă o opinie

Adresa de email nu va fi făcută publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Datele furnizate sunt prelucrate conform Politicii de Confidențialitate și Regulilor de Comentare. Adresa IP este stocată strict în scop de securitate și prevenire anti-spam.