Lecția de limba română

„In vino veritas”!

• vremea dreptății și adevărului

„Nu sântu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”, scria Miron Costin în Letopisețul său (capitolul XVIII). Și istoria poporului nostru de peste vremuri a dovedit-o cu vîrf și îndesat. Că au trecut „vremuri grele/ de restriște” („troubled times”, cum ar zice englezul), peste capul nostru, dacă ne gîndim numai la cele două războaie mondiale din veacul trecut, pe care l-am încheiat cu o „revoluție” ce pare că nu s-a terminat!… „De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii;/ Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii”, zicea Eminescu în „Scrisoarea III”, prevestind asemenea pățanii; iar în „Glosă”: „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi și nouă toate…”. Fiindcă e limpede că vreme de 15 ani și mai bine nu s-au instaurat de-a binelea nici „dreptatea”, nici „adevărul”, cum s-a crezut mai anțărț, după venirea la guvernare a unei „Alianțe Dreptate și Adevăr (A.D.A.)”. Nu s-au instaurat pentru că o parte din această „alianță” zice „hăisa”, iar cealaltă – „cea”. Iar în ceea ce privește „adevărul”, se pare că Terențiu avea… „dreptate” în versul „Veritas odium parit” din „Andria” cînd se adresa „obsequium Amicos”, cu expresia: „Adevărul aduce ura”, ce pre limba noastră populară și înțeleaptă se spune adesea: „Adevărul ustură”, sau „Adevărul umblă cu capul spart…”.
De altfel, chiar definițiile celor două noțiuni (dreptate și adevăr), date de dicționarele apărute în vremea comunismului erau de natură să tulbure mințile oamenilor, precum că „dreptatea” (lat. directus) era un principiu care cerea ca legea să dea fiecăruia ceea ce i se cuvine; în timp ce „adevărul” (lat. verum), poate fi cînd „obiectiv”,
cînd „relativ”, cînd „absolut”, după cum se schimbă vremurile (guvernările); pentru că – tot dicționarul vechi ne-o spune – „dreapta” (liberalii) este „partea cea mai reacționară a unui parlament”; cîtă vreme „stînga” (socialiștii/comuniștii) reprezintă „aripa radicală a unui partid” (de stînga, firește). Vorba ceea: „să nu știe stînga ce face dreapta”; și invers; sau: „Vodă da, și Hâncu ba!”.
A fost, așadar, o vreme… portocalie, cînd electoratul umbla besmetic, cînd pe dreapta, cînd pe stînga, ca „să prindă” timpul adevărului și dreptății. Ce-i drept, lumea era „însetată” de dreptate și adevăr încă din vremea evenimentelor din decembrie 1989. Fără să știe că, de fapt, tot în acele zile ale lui decembrie (16 – 18) la Roma, pe vremuri, se sărbătoreau „saturnaliile” – serbări cînd sclavii se bucurau de libertate… trei zile; sărbătoare la care se referea și Horațiu în Satirele sale cînd spunea într-un vers: „Age, liberttati Decembri utere” („Haide, folosește-te de libertatea lui Decembrie)”. întocmai cum s-a întîmplat și la noi în urmă cu 16 ani, cînd tineri entuziaști și încrezători „și-au luat porția de libertate”, unii dintre ei căzînd pe baricade, în vreme ce alții (emanații Revoluției) au beneficiat mai mult decît de trei zile de „libertatea de a-și revendica <> și interese”.
Desigur, tot înțelepciunea populară – de la noi și de pretutindeni -, spune în proverbele sale: „adevărul adevărat supără” (engl. – „the truth offends”), cînd este scos la lumină, chiar și după 16 ani, aducînd în Parlament probleme ca: lustrația, martirii revoluției sau condamnarea comunismului. Chiar dacă cei ce luptă pentru asemenea „adevăruri” își primejduiesc viața pentru adevăr; cum spune și Juvenal într-una din Satirele sale: „Vitam impendere vero”, pe vremea împăratului Domițian, referindu-se la oratorul Vibius Crispus, care ajunge la peste 80 de ani fără a-și primejdui „viața pentru adevăr”. Expresie care a figurat ca motto pe fronstispiciul unor ziare din timpul revoluției franceze. Iar Jean Jacques Rousseau și-a ales-o ca maximă de viață. în vreme ce alții, de pe la noi, preferă altă expresie latinească: „In vino veritas!” (în vin e adevărul), știut fiind că omul, la băutură, devine mai expansiv și vorbăreț. Varianta germană „Die Wahrheit ist im Vein” actualizează ideea: „Adevărul e în vin. Asta înseamnă că în zilele noastre trebuie ca cineva să fie beat ca să aibă chef să spună adevărul”. (prof. Marin COSMESCU)
englezul), peste capul nostru, dacă ne gîndim numai la cele două războaie mondiale din veacul trecut, pe care l-am încheiat cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!