Deținuții și-au pregătit singuri ouăle roșii

Așteaptă stingheri lîngă pereți sau pe lîngă cazanele imense în care fierb ciorbe, tocănițe și tot felul de mîncăruri. Vai de cei care țin post în Vinerea mare, că e suficient doar mirosul îmbietor ca să cazi în ispită. Cînd unul dintre deținuții îmbărcați în halat alb întoarce cu polonicul ciorba groasă de carne, un miros de verdețuri proaspete a năvălit în toată încăperea. Separat, pentru cei care voiau mîncare de post aburea o ciorbă de fasole boabe. Atracția nu o reprezentau marmitele și cazanele cu ciorbă și tocănițe, ci cei cîțiva deținuți care se învîrt pe lîngă plita uriașă din mijlocul încăperii. Vopsesc ouăle. Stive de ouă – că doar trebuie vopsite cît să ajungă pentru cele 1.200 de suflete -, așteaptă cuminți să fie spălate și apoi strecurate cu grijă în oala cu vopsea. Separat, într-o altă oală tot cu vopsea, un alt deținut are grijă de un alt gen de ouă. Sînt învelite în ceva ce seamănă a ciorapi de mătase, legate la capete. Acelea sînt ouăle cu modele, de fapt, frunze de diferite flori sau legume care au fost fixate pe ouă cu ajutorul ciorapului pînă intră vopseaua în coaja oului. „Astea sînt pentru femei și pentru minori, le facem mai deosebite”, explică deținutul, mîndru de atenția pe care i-o acordăm cu aparatele de fotografiat.

Bucătar șef cu ștaif

Grijuliu, bărbatul scoate cîte un ou din oala lui și îl așează pe o tavă. Așteaptă să se răcească și apoi le „dezbracă” cu grijă de ciorap și scoate cu atenția frunzulițele de pătrunjel sau de trifoi. Urma lor a rămas clară pe coaja oului, iar bărbatul le înmînează apoi colegului său care stă pregătit cu stiva de cofraje. Cu o cîrpă muiată în ulei, tînărul le șterge cu dexteritate, le dă apoi luciu și le pune în cofrajul de carton. Unuia dintre ele nu i se vedea modelul și îl întoarce în sus, apoi își admiră munca. Se lucrează în tăcere, sub supravegherea bucătarului șef. Acesta este stăpînul absolut al bucătăriei și nimeni nu-i iese din vorbă. E civil, angajat al penitenciarului și își cunoaște meseria. El se gîndește deja la masa de duminică. Are de tranșat 1.200 de fleici de carne de porc din care va face friptura. Apoi, cu piure-ul și cu ciorba este aproape ca în fiecare zi. Doar că va fi mai bogată cu cîteva sute de calorii decît cea de fiecare zi. Apoi o va drege cu smîntînă și poate spune fără rușine că mîncarea lui este mult mai bună decît cea a bolnavilor din spital. Și nu greșește deloc. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!